La încheierea Consiliului de Miniştri în jurul
orei 13, Mareşalul Antonescu a dat ordin colonelului Davidescu să-i pregătească
mapa cu documentele ce urma să le prezinte regelui în vizita de după-masă la
Palat. La ora 15.30 iese din Palatul de la Snagov şi se îndreaptă spre cele
trei limuzine trase la scară pentru a merge la întâlnirea cu regele. Colonelul
Davidescu văzând garda simbolică ce urma să-l însoţească alcătuită din şase
subofiţeri de jandarmi şi doi ofiţeri îi spune: „Domnule Mareşal nu puteţi
merge la Palat cu o gardă aşa de redusă. Daţi ordin să vă ajungă întăriri din
regimentul de gardă.” La această atenţionare Mareşalul îi răspunde: „Nu e
nevoie Davidescu de nici o pază, este de ajuns şi asta. Doar merg la casa
regelui”25.
În timp ce Ion
Antonescu pleca spre Palat, Mihai Antonescu ajunsese deja la Palat şi se
întreţinea cu regele Mihai. După un schimb de saluturi cei doi au avut o
discuţie vagă despre situaţia generală a ţării. Mihai Antonescu se descurca
foarte bine în discuţiile de genul acesta în timp ce Regele făcea un adevărat
efort pentru a putea întreţine conversaţia. În aceste condiţii conversaţia a
avut încă de la început un aer rece şi distant. Regele Mihai conştient că
dialogul de acest fel nu este punctul său forte se scuză pentru moment şi se
retrage într-o cameră alăturată. Mihai Antonescu profitând de această situaţie
şi, potrivit părerilor unor memorialişti având vreo suspiciune în legătură cu volubilitatea
bruscă a Regelui, căută să părăsească Palatul26.
Când Regele era pe punctul de a intra în panică datorită plecării lui Mihai
Antonescu, lucrurile reintră în normal faţă de planurile Palatului, deoarece în
jurul orei 16 poarta din spatele Palatului se deschide şi Ion Antonescu şi
Mihai Antonescu înaintează spre Casa Nouă a Regelui. Cei doi vizitatori sunt
primiţi de generalul Sănătescu care i-a introdus într-un biroul. Regele pentru
a face impresie îi lăsă să aştepte câteva minute şi apoi îşi făcu şi el
apariţia. Se aşeză pe un scaun şi încep
discuţiile27.
Regele fără se recurgă la un preambul trece direct
la subiect şi îl informează pe Antonescu că este la curent cu ofensiva rusă şi
că „doreşte să cunoască răspunsurile pe care Antonescu le-a preconizat”.
Antonescu este surprins de atitudinea Regelui şi este contrariat de faptul că
Regele are informaţii despre situaţia frontului pe care până atunci o ţinuse
secretă28. Mareşalul recunoaşte că ţara se află
într-o situaţie grea, că armata este într-o retragere generală şi că starea de
spirit nu este foarte bună, dar cu toate acestea el susţine că retragerea
armatei este o retragere controlată şi că situaţia se va stabiliza pe linia
Focşani-Nămăloasa-Galaţi.
După un îndelungat şir de discuţii cu argumente
şi contraargumente în care Mareşalul a căutat să-l convingă pe Mihai de
necesitatea continuării războiului până la încheierea unui armistiţiu, Regele
pune capăt discuţiei şi trage concluzia că „situaţia este critică şi pentru a
evita o catastrofă trebuie să încheie imediat armistiţiu”29.
Antonescu este de acord cu armistiţiul dar numai după ce se asigură că,
condiţiile armistiţiului sunt rezonabile pentru ţară, de asemenea Antonescu
dorea să-i anunţe pe germani de intenţia sa de a ieşi din război. Regele
nemulţumit de răspunsul Mareşalului îi cere să-şi dea demisia şi părăseşte
cabinetul. Antonescu rămâne cu generalul Sănătescu şi continuă discuţiile pe
marginea problemelor ridicate până atunci. În acest timp Regele hotărăşte
împreună cu principalii săi colaboratori Niculescu Buzeşti, Mocsony Styrcea şi
gen Aldea şi colonelul Mircea Ionniţiu, să-l aresteze pe Antonescu. Cu acest
prilej aceştia i-ar fi spus regelui „Maiestate, nu-l lăsaşi să facă
armistiţiul. Dacă nu scăpaţi acum de el, nu veţi mai putea scăpa niciodată şi-l
veţi lăsa pe el să se încarce de toate onorurile, făcând dintr-un om sfârşit,
un om mai puternic şi mai primejdios. Majestatea voastră ce veţi face în acest
timp? Veţi sta mai departe în umbra Palatului, în timp ce el va sta alături de
aliaţi, după cum a stat până acum alături de Hitler şi de Mussolini. Nu-l
lăsaţi să scape, Majestate30. Prin
urmare îl cheamă pe maiorul Anton Dumitrescu şi îi ordonă să-i aresteze pe
Antoneşti. Maiorul Anton Dumitrescu împreună cu plutonul pregătit din timp
pentru arestarea lui Antonescu, alcătuit din plutonierii Bâlă Dumitru, şi D.
Rusu şi sergentul Cojocaru Dinu, intră
în biroul în care se aflau Antoneştii şi
trece la arestarea acestora31.
Căpitanul
Anton Dumitrescu, potrivit celor relatate de el mai târziu s-a adresat
Mareşalului Antonescu spunându-i „Domnule Mareşal din înalt ordin, sunteţi
arestat”32. După această declaraţie a ordonat
celor trei subofiţeri executarea arestării. Când unul dintre subofiţeri l-a
atins pe mareşal acesta s-a adresat generalului Sănătescu spunându-i: „Cei asta
Sănătescule?”. Pus în faţa unei asemenea situaţii Sănătescu spune „luaţi mâna
de pe Mareşal, ce aţi înnebunit?”. În urma acestei scene s-a produs un moment
de linişte şi de nedumerire. Pentru a depăşi această situaţie colonelul Emilian
Ionescu îi spune generalului Sănătescu că are ordin de la Majestatea Sa să-l
aresteze pe Mareşal şi ordonă: „Maior Dumitrescu executarea”........
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu