Mareşalul Antonescu fără să
aibă cunoştinţă sau să bănuiască ceva despre aceste hotărâri ale complotiştilor
îşi începe ziua în mod obişnuit. Astfel încă de la începutul zilei primeşte
obişnuita vizită a doctorului Zilişteanu, un renumit bacteriolog, care se
îngrijea de sănătatea sa. În discuţiile cu acesta Antonescu i-a declarat: „Ei
bine doctore să ştii şi dumneata: azi fac pace! Gata s-a terminat cu războiul”18. După această întâlnire cu doctorul
personal, Antonescu s-a întâlnit cu Mihai Antonescu care l-a informat că
liderii partidelor democratice se întâlnesc la Palat unde Regele vrea să facă o
coaliţie guvern-opoziţie, care să scoată ţara din război. Antonescu refuză să
meargă la Palat şi îi spune lui Mihai Antonescu „ dacă vor să se unească cu
mine acum în al doisprezecelea ceas, după ce m-au refuzat tot timpul, n-au
decât să vină ei la mine19”. Mihai
Antonescu a insistat şi în cele din urmă Antonescu a hotărât să plece în
după-amiaza zilei de 23 august la Palat. În timp ce Mihai Antonescu îl convinge
pe Mareşal să meargă la Palat, Mocsony Styrcea
îl convinge pe Rege să-l cheme pe Mareşal la Palat şi indiferent de ce
hotărâre va lua acesta să nu rateze momentul şi să-l aresteze. În atare
împrejurări, în prima parte a zilei de 23 august s-a convenit, pe cale
telefonică, între Palatul Regal şi Cabinetul Mareşalului asupra unui program ce
includea primirea de către Rege a lui Ion Antonescu în jurul orei 16:00.
Concomitent lui Mihai Antonescu, vicepreşedintele guvernului şi ministrul
Afacerilor Externe, i s-a fixat o audienţă la rege pentru ora 15:30. In consecinţă
la Palat intr-o mare grabă, s-au desăvârşit preparativele pentru primirea
Antoneştilor20.
În timp ce
Regele termina de dat gradelor inferioare ultimele ordine pentru arestarea
Mareşalului, la Snagov a început în ziua de 23 august 1944 la ora 10 fix
ultimul şi istoricul Consiliu de Miniştri condus de Mareşalul Ion Antonescu. În
cadrul acestui consiliu Mareşalul îi informează pe miniştrii prezenţi despre
situaţia frontului şi despre ordinul de retragere a armatei pe poziţia
fortificată Focşani-Nămăloasa-Galaţi. S-a discutat despre decretarea stării
excepţionale şi despre dispoziţiile pentru pregătirea unei largi evacuări în
Ardeal, în schimb nu s-a vorbit nimic despre hotărârea de a încheia armistiţiu.
Mai târziu George Brătianu, Iuliu Maniu, Piki Vasiliu şi Eugen Cristescu vor
confirma faptul că generalul Antonescu dorea încheierea armistiţiului. În
timpul consiliului de miniştri, la Palat Regele îl instruia pe subofiţerul Bâlă
cum să procedeze în cazul arestării Mareşalului Antonescu „Regele mă chemă la
dânsul cerându-mi să-l însoţesc. A urcat la etaj. A intrat într-un salonaş şi
s-a oprit în faţa unei uşi mascate a seifului. A scos o cheie şi mi-a ordonat
să mă apropii, apo mi-a dezvăluit secretul celor şase butoane şi mi-a spus
notează-ţi cifrul. În prezenţa regelui am deschis seiful. Era o încăpere goală,
lungă de 3 m. ermetică. Mi-a spus să aduc două scaune şi o măsuţă şi l-a
întrebat dacă se pricepe să-l închidă şi să-l deschidă, după care i-a dat cheia
şi i-a zis: când îl arestăm aici să-l închizi”21.
Astfel regele făcuse toate pregătirile pentru a-l aresta pe Antonescu.
Liderii
principalelor partide politice fac un ultim efort pentru a evita lovitura de
stat şi îl trimit pe George Brătianu la Mareşal cu misiunea de a-l determina să
ceară armistiţiul. Această hotărâre a partidelor politice istorice era o
încălcare a înţelegerii cu P.C.R. prin care se hotărâse imediata răsturnare a
guvernului Antonescu.
Astfel în
dimineaţa zilei de 23 august în rândul complotiştilor se produce o ruptură,
partidele politice se despart de rege şi de P.C.R. şi optează înainte de toate
pentru o soluţie de armistiţiu sub conducerea Mareşalului. Partidele istorice
erau pentru soluţia extremă a arestării Mareşalului doar dacă acesta refuză să
facă armistiţiu cu Naţiunile Unite22.
La Snagov în
timpul Consiliului de Miniştri, colonelul Nicolae Dragomir, care era în spatele
lui Ilie Şteflea, adevăratul conducător al armatei de pe front, îi trimite
Mareşalului un raport ultimativ prin care îi cerea confirmarea telegrafică a
dispoziţiunilor date pe teren pe 22 august. Raportul prezentat într-o formă
îmbunătăţită Mareşalului de către consilierii săi, îl determină pe Mareşal să
spună „Domnul acesta vrea să scape de răspundere şi să nu rămână descoperit” şi
îi dictează colonelului Davidescu următoarele precizări: „Ieri 22 august 1944
am dictat personal ordinul de retragere succesivă către poziţia de fund
Focşani-Nămăloasa-Galaţi cu excepţia corpului 7 armată, cu divizia 10
infanterie, care primise misiunea de a acoperi comunicaţiile către Pipirig,
Piatra Neamţ. Aceste misiuni au fost date cu acordul generalului Wehler.
Ordinele date de mine prevăd tehnica retragerii trupelor române din grupul
Mithner. Retragerea trupelor trebuia să înceapă în noaptea de 22-23 august”23.
După
clarificarea acestei situaţii inedite venite de pe front, Mareşalul primeşte în
jurul orei 12 pe George Brătianu. În cursul acestei audienţe Antonescu i-a
cerut lui George Brătianu o scrisoare
din partea domnilor Maniu şi Brătianu până în ora 15, pentru a se folosi de ea
la palat, prin care să confirme că sunt de acord cu încheierea armistiţiului24. .........
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu