Acţiunile Armatei Roşii l-au determinat pe
Antonescu să părăsească în după-amiaza zilei de 19 august 1944 staţiunea
Olăneşti şi să se îndrepte spre front. Mareşalul considera că ruşii au
declanşat această ofensivă, deoarece sperau să-l facă mai conciliant şi să
renunţe la unul din punctele condiţiilor sale şi anume la punctul privind
suveranitatea unei părţi a teritoriului românesc. Mareşalul credea că ruşii au
declanşat ofensiva din Moldova pentru a lua argumentul de forţă din mâinile
sale şi pentru a purta cu Mareşalul o discuţie în sensul dorit de Stalin7. Ca vechi diplomat şi militar
înţelegând acest joc Antonescu şi-a păstrat calmul şi a continuat mai departe
partida, sperând să obţină prin lupta armatei române condiţii cât mai
avantajoase pentru ţară.
Pe 20 august
Antonescu ajunge la Bacău ia comanda armatei şi ia legătura cu comandamentul
german şi cu generalul Friessner, află despre de declanşarea în zorii zilei de
20 august a ofensivei sovietice îi încurajează pe comandanţi, stabileşte linia de rezistenţă pe poziţiile Bucium-Voineasa-Strunga,
întărirea rezistenţei la Dealul Mare şi a dat ordin de luptă pentru a împiedica
înaintarea sovieticilor8.
Având
avantajele terenului şi trupe suficiente armata trebuia să mai aibă doar voinţa
de a apăra ţara. Acum când situaţia era extrem de gravă, când toată lumea
vorbea de „Hannibal ante portas”, când ţara era ameninţată cu invazia armata
dădea semne de oboseală şi indiferenţă şi nu mai răspundea în totalitate la
solicitările lui Antonescu. Această atitudine se datora în mare parte vizitelor
lui Sănătescu pe front şi uneltirilor Palatului care inoculaseră soldaţilor
ideea încetării luptei9.
Soldaţii au înţeles prin aceasta că dacă Regele vrea să oprească lupta atunci
ameninţarea nu mai este atât de mare.
După ce au fost luate toate măsurile pentru
îndiguirea înaintării inamicului pe dealul Mare, Mareşalul Antonescu însoţit de
colonelul Davidescu s-a retras la conacul de la Gioseni, aparţinând familiei
Cancicov, unde a petrecut noaptea dintre 21 şi 22 august. În dimineaţa zilei de
22 august s-a întors la comandamentul armatei din Bacău, unde află că în timpul
nopţii situaţia frontului evoluase nefavorabil, că ofensiva inamicului
pătrunsese adânc în spatele trupelor române de la dealul Mare şi că această
poziţie nu a mai putut fi apărată. În condiţiile în care organizarea unei noi
poziţii de rezistenţă pe aliniamentul Bucium-Voineasa-Strunga, nu mai era
posibilă, Antonescu hotărăşte retragerea armatei române începând din noaptea de
22-23 august pe poziţii succesive până la linia de fund pe aliniamentul
fortificat Focşani-Nămăloasa-Galaţi10. Pentru
îndeplinirea cu succes a acestui ordin au fost trimişi imediat ofiţeri de stat
major pe direcţiile principale de retragere cu misiunea de primi şi îndruma
unităţile răzleţe pentru retragerea armatei în ordine spre noile poziţii. Prin
această hotărâre Mareşalul Antonescu a evitat o mare înfrângere şi a realizat
separarea armatei române, care se retrăgea spre sud de armata germană, care se
retrăgea spre vest. Retrăgând armata pe linia Focşani-Nămăloasa-Galaţi,
Antonescu a evitat învăluirea ei de către armata sovietică şi si-a asigurat
controlul asupra întregii armate române. După ce a dictat personal
instrucţiunile de retragere pentru fiecare mare unitate Antonescu a plecat cu
avionul spre Târgul Ocna iar de acolo cu maşinile comandamentului german spre
Slănic Moldova, pentru a se întâlni cu generalul german Friessner11.
Referindu-se la această întâlnire cu Antonescu,
Friessner ne spune mai târziu, că Mareşalul era o persoană de mare clasă,
inteligent, înţelept, cult şi foarte dotat din punct de vedere militar.
Referindu-se la cele discutate remarca faptul că Antonescu era surprins de
conduita trupelor române în prima zi de luptă, observată la inspecţia
frontului. Friessner i-a atras atenţia că acest comportament al trupelor se
datorează intrigilor politice. Antonescu a respins această apreciere şi l-a
informat pe generalul german că trupele române se retrag pe linia
Focşani-Nămăloasa-Galaţi, iar cele germane care reuşesc să treacă Prutul se vor
grupa în zona Râmnicu Sărat-Slobozia şi vor constitui rezerva generală a
frontului12. Cu acestea stabilite Antonescu s-a
întors spre Târgul Ocna şi a plecat de acolo cu avionul spre Bucureşti.
Ajungând la lăsarea serii pe aeroportul Băneasa, Antonescu este aşteptat de
Mihai Antonescu, generalul Pantazi, ministrul armatei, generalul Iosif
Teodorescu, comandantul trupelor pentru apărarea capitalei, colonelul
Elefterescu, prefectul poliţiei capitalei şi alţii. Mareşalul s-a întreţinut
câteva clipe cu fiecare, apoi a plecat spre preşedinţie. Încă din seara zilei
de 22 august l-a primit în audienţă pe Ion Mihalache, conducător al P.N.Ţ. cu
care a discutat despre necesitatea încheierii armistiţiului şi apoi l-a primit
pe ministrul german Clodius, care reprezenta interesele economice ale Reichului
în România.
În cadrul
acestei întrevederi cu Clodius, Antonescu i-a reproşat că germanii nu şi-au
respectat angajamentul de a apăra frontul din Nordul Moldovei şi că în aceste
condiţii armata română se retrage pe aliniamentul Focşani-Nămăloasa-Galaţi şi
că în aceste condiţii este silit de împrejurări să încheie armistiţiul cu ruşii
şi îl roagă să transmită aceste informaţii urgent la Berlin13.
În seara zilei de 22 august ca urmare a
problemelor ridicate pe front de retragere a armatelor române şi separarea lor
de cele germane, generalul Avramescu şi-a dat demisia. Informat de cele
întâmplate Antonescu ia rapid hotărârea să-l destituie pe Avramescu şi să-l
înlocuiască cu generalul Ilie Şteflea14.
Cu această ultimă hotărâre activitatea la preşedenţia din Calea Victoriei
încetă în jurul orei 1 în noaptea dinspre 22 şi 23 august.
În aceeaşi
noapte la Palat a avut loc o altă consfătuire în care s-a hotărât ca,
„Mareşalul să fie urmărit pas cu pas”15.
A doua zi dimineaţă colonelul Davidescu plimbându-se pe lac l-a întâlnit din
întâmplare sau în urma unui aranjament pe Mocsony Styrcea, căruia i-a spus că a
doua zi Mareşalul va pleca pe front. Astfel urmărirea avusese loc şi fusese
rodnică16. Pe baza acestei informaţii în
dimineaţa aceleiaşi zile de 23 august se ia la Palat hotărârea ca Mareşalul să
nu mai fie arestat pe 26 august cum se hotărâse anterior ci în după-amiaza
zilei de 23 august 1944, înainte de plecarea Mareşalului pe front17.................
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu