JURNALUL UNEI DEMISII PRIN DEMITERE
05.06.2021
Actul mazilirii ....
mai în glumă, mai în serios, momentul era pregătit de mult timp. Trebuia găsită breșa, inventat motivul, creat pretextul .... un scenariu ieftin, dar bine ghidat. Le stăteam în gât, nu puteau face numirile pe care și le doreau. Apoi, era sub demnitatea lor să mă roage, pe mine, să pun pe x sau pe y, era prea mult să îmi ceară să le rezolv vreo problemă, când știau că sunt căpos și că nu trec peste lege, chiar și peste legea asta proastă, pe care au făcut-o ei și care limita numărul elevilor la clasă sub o limită acceptabilă pentru școli. Eram incomod pentru că vedeam altfel sistemul de educație, îl vedeam reformat și schimbat din temelii. În sfârșit, demiterea a fost o execuție pur politică, eu le înțeleg gestul, și îl iau ca atare, dar lupta continuă. Păzea domnule ministru, dacă, în calitate de inspector general, am fost un om comod pentru Dvs., în calitate de președinte al comisiei de învățământ și tineret din Consiliul General al Municipiului București, am să revin, de luni, cu adrese temeinice legate de starea învățământului bucureștean. Eu știu răspunsurile, sper să le ghiciți și Dvs ... 🤣
06.06.2021
Îmi pare rău că luați lucrurile așa cum vi se prezintă, rupte din context, eu eram în ședința de Consiliu General când s-a întâmplat incidentul, am fost informat de caz și așa mi s-a spus, că a fost o joacă de copii și că, în această joacă, unul a fugit și a sărit pe geam. Cu toate acestea, eu am cerut ca, până la sfârșitul ședinței, să am o notă de relație, atât din partea profesorului de serviciu, cât și din partea directorului .... imediat după această informare venită din partea unui coleg inspector, a sunat o ziaristă, am simțit că este tendențioasă, dar nu am luat în seamă acest lucru și i-am spus ceea ce am știut. Când am ajuns la ISMB, am primit informările de la școala cu evenimentul respectiv și le-am trimis la minister. Am luat, printr-un coleg, legătura cu familia, ca să ne asigurăm că totul este în ordine, ni s-a spus că este un incident minor și că nu trebuie să ne alarmăm. Am dat școlii dispoziția să cerceteze, în continuare, situația și să vadă cauzele care au provocat acest incident și, pentru moment, lucrurile s-au oprit aici .... dar, apoi, au urmat exagerările, presiunile, inclusiv pe școală ... am înțeles că este un act bine coordonat ...minciuna are picioare scurte, dar manipulare are brațe lungi .. aveti o dovada aici ....
06.06.2021
Pe grupul civic „Părinții vor schimbare”, cineva a scris despre mine și a descris situația, mai bine decât aș fi putut să o fac eu ...
„Și uite asa se expun aici tot felul de păreri care nu se bazează decât pe ceea ce a apărut în presă. Manipularea a funcționat perfect. Inspectorul a primit o informare de la o inspectoare ce a fost pusă să-i spună exact așa, că a fost o joacă de copii. Imediat a fost sunat de o ziaristă, cică. Inspectorul a spus și el ceea ce i-a fost transmis de "colega" lui. O exprimare nefericită, recunosc. Dacă nu-l cunoașteți personal, ar fi decent să vă abțineți de la judecăți.
Inspectorul e vânat de mult timp, pentru că e un om corect, și a rupt lanțul șpăgilor din inspectorat. Când șpăgile nu au mai venit, s-a plâns în hohote pe acolo.
Și acum să ne întoarcem un pic către ministru. Un personaj odios, care a schimbat partidele ca pe ciorapi, și care îi are pe mulți la mână cu doctoratele pe care le-a dat pe bandă rulantă. De ce credeți că absolut nimeni nu îl critică, nici în ziare nici la TV. Și ca el mai sunt și alții. Vai de steaua noastră”.
06.06.2021
Citiți și cruciți-vă! Toată lumea comentează, dar nimeni nu are curajul să spună nimic, este în nota tradiționalei tăceri românești.
Hai să trecem peste emoții, să „spargem gheața” și să vedem, clar și obiectiv, cum stau lucrurile.
Domnul ministru (CÂMPEANU) a încercat, sub nu știu ce motiv, să desființeze „corpul de experți” și să înlăture această prevedere legală din rândul condițiilor necesare pentru înscrierea la concursurile de ocuparea a funcțiilor de conducere.
„Corpul de experți” este o certificare pe care profesorii o obțin, după ce fac dovada unor credite obținute în urma unor cursuri de „management educațional”, după obținerea „gradelor didactice” și a altor „competențe profesionale”. Practic, calificativul de „expert în educație” certifică existența unor competențe profesionale și manageriale. Acest certificat nu este restrictiv, nu se obține greu, trebuie doar să ai bunăvoința să urmezi niște cursuri de management și să faci un minimum de 60 de credite. Nu înțeleg de ce vor unii să fie pe funcții de conducere fără să aibă aceste cerințe minimale, ușor de obținut..??? Vor să ocupe o funcție fără să facă nimic ..?
Nu înțeleg de ce domnul ministru dorește bulversarea valorilor, a calificărilor și a certificatelor profesionale, ignorând și trecând cu vederea existența acestora. Eu cred că este o formă de discreditare a experienței și a pregătirii profesionale a celor care s-au preocupat și interesat până acum de evoluția lor profesională.
Acum, după ce nu a putut înlătura corpul de experți, ocolește Legea, modificând-o, și dorește să organizeze concursul de directori/inspectori fără să țină cont de Art. 257, Alin. 1 din LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE, fără să țină cont de corpul de experți.
Ordonanța de urgență de modificare a LEN este o RUȘINE NAȚIONALĂ, CA LOGICĂ ȘI CA MOD DE EXPRIMARE, un sofism ieftin de prezentare a două adevăruri și de exprimare a unei concluzii greșite. Cum se poate să dorești creșterea calității, eficienței și competenței manageriale, lărgind baza de selecție, dar scăzând exigențele? Corpul de experți era garanția unor calități manageriale, profesionale și a unui interes pentru cariera de manager. După cum se vede, totul este o minciună ridicată la rang de lege, care numai intereselor educației nu servește și care, este clar pentru toată lumea că este un mare fâs, pe termen mediu și lung, și că rezolvă doar niște interese imediate.
Asta nu este tot ... dorește organizarea concursului de directori pe 27 Iulie, în plină perioadă de examene ...
Acesta este calendarul examenelor pe care trebuie să le organizeze inspectorii și directorii....
Gradații de merit
- Perioada de evaluare a dosarelor de gradație de merit: 31. 05.2021- 18.06.2021.
- Data contestației (19.06. 2021-23.06.2021)
Ev. Națională
- Data examenului (22.06.2021-29.06.2021)
- Data contestației (30.06.2021-04.07.2021)
Bacalaureat Iunie - Iulie
- Data examenului 28.06-01.07.2021
- Data contestației 06.07-09.07.2021
Bacalaureat August- Septembrie
- Data examenului: 16.08-19.08.2021
- Data constestații: 01.09-03.09.2021
Definitivat
- Data examenului - 14.07.2021
- Rezultate 21.07.2021
- Înregistrare contestații (21-22.07.2021)
- Soluționarea contestațiilor - 22-28.07.2021
- Afișare rezultate finale 28.07.2021
Titularizare
- Data examenului
21 iulie; rezultate: 27 iulie;
- Data contestației
27 iulie-3 august
Având în vedere aceste perioade de examene, se naște întrebarea ....Cum pot ei oare să se pregătească pentru examenul de director .. ?
Cum pot manageria o școală, candidații domnului ministru cu definitivat și fără nicio competență managerială certificată ..?
Cum îi vor îndruma, metodic și educațional, pe profesorii cu gradul I și chiar doctorat, când ei au nevoie de ajutorul acestora ..?
Eu cred că s-ar impune anularea Ordonanței, păstrarea condițiilor pe care le presupune existența „corpului de experți” și amânarea concursului de directori.
06.06.2021
CONCURSUL DE DIRECTORI TREBUIE ANULAT
https://www.librariadelfin.ro/carte/leadership-si-management-educational-teorii-si-practici-actuale-tony-bush--i18807
https://www.librariadelfin.ro/carte/invatarea-vizibila-ghid-pentru-profesori-john-hattie--i71192
http://carti-de-psihologie.blogspot.com/2017/06/scoli-care-invata-cincea-disciplina.html?m=1
BIBLIOGRAFIA PREZENTATĂ CUPRINDE TREI CĂRȚI APROAPE NECUNOSCUTE profesorilor din România. Acestea nu pot ajunge să fie consultate timp de o lună de zile, cât mai este până la examen. În primul rând, aceste cărți au un tiraj foarte mic, iar, în al doilea rând, directorii sunt ocupați cu examenele și încheierea situațiilor de sfârșit de an.
Mai grav este că ministrul a indicat, prin metodologie, anumite capitole din aceste cărți, din care se vor realiza itemii, știut fiind că, o carte de nivel științific, mai ales pedagogic, are conexiuni între capitole și pot apărea erori de înțelegere și interpretare.
Faptul este cu atât mai grav, cu cât, în literatura de specialitate, și în concursurile susținute până acum, nu s-a mai făcut un asemenea experiment.
Dincolo de aceste aspecte, rămâne întrebarea la care ministrul trebuie să răspundă … dacă la 9 mii de posturi scoase la concurs, se înscriu mimimum 20.000 de candidați, de unde vor procura aceste cărți?
Prin urmare, profesorii trebuie să ceară anularea concursului ….
Vor ajunge directori doar cei care vor reuși să procure cartea ?
06.06.2021
Să văd cum Răspunde domnul ministru la problema aceasta.... Memoriul Școlii Gimnaziale nr. 280.....
Când eram ISG, s-a spălat pe mâini și mi-a redirecționat adresa, a pus un angajat din minister să îmi ceară să calmez școala și să le spun să treacă în patru schimburi .... atitudine super performantă ... a empatizat incredibil cu toată lumea ... a mai râs puțin la televizor și a trecut cu brio peste. Problema este că infrastructura școlară din București are un deficit de spațiu de 75%, nici dacă se transformă în Samantha, nu poate face nimic...
Acum, am văzut că a început să-l preocupe, le cere inspectorilor situația cu programul școlilor ... eu am cerut-o în calitate de consilier local sector 6, din 2012, nu a vrut nimeni să mi-o dea, dar am ajuns la ISMB și mi-am făcut-o singur(le Mulțumesc celor care m-au ajutat). Trebuia să mă întrebe pe mine cum stă treaba cu programul școlilor, când m-am întâlnit prima dată cu dânsul, dar atunci s-a rezumat la a-mi solicita un transfer, de care și Secretarul de Stat, care a participat la discuție, s-a crucit !
Situația este groasă, legea dată la mișto de psd (votată și de domnul Câmpeanu), fără să știe ce impact are, prin care se limitează numărul de elevi la clasă la 22-25 primar, 26-29 gimnazial și 29-33 liceal, prin care nu s-au gândit că diferența de elevi nu au unde să o pună, deoarece nu au spațiile necesare. Dar parcă ar mai fi avut un rând de școli disponibile, au votat reducerea numărului elevilor la clasă fără să se întrebe câți sunt într-o școală și, mai ales, unde vor intra aceștia. Eu am cerut, de-a lungul timpului, limitarea numărului de elevi la clasă, dar am cerut ca limitarea să se facă și pe verticală, și pe orizontală, deoarece plusul dintr-o parte trebuie să își găsescă loc în altă parte și invers. În lipsa acestei judecăți, din toamnă, școlile, care funcționau într-un singur schimb, sunt amenințate să treacă în două schimburi, școlile, care funcționau în două schimburi, sunt amenințate să treacă în trei schimburi, cele care funcționează în trei schimburi vor funcționa, în premieră, în patru schimburi .... hai cu fondul de reziliență, să trecem în tomberoane/containere.
Eu nu am stat cu mâna în sân și nu am fost pe la televizor, am scris proiectul meu, le-am explicat tuturor că niciun proiect pe educație nu o reușească, că „România Educată” sau „Educația ne unește” nu pot reuși fără „școala într-un singur schimb”. Pe aceasta am scris-o eu ... http://www.puscasionel.ro/2015/01/scoala-intr-un-singur-schimb.html?m=1
Chiar mai mult, în 2012, pe baza acestei viziuni, am vrut un proiect pilot la nivelul municipiului București, câte o școală într-un singur schimb, în fiecare sector. Primarul Oprescu nu a considerat necesară investiția, sub pretextul că nu are bani, a lăsat în proiect două școli: 280, din sectorul 5, și 156, din sectorul 6. Proiectul a fost aprobat în CGMB, dar a stat acolo până în 2016, când, după multe insistențe, am reușit, pentru școala 156, să mut proiectul la sectorul 6. Aici se construiește extinderea, școala o să aibă spații suplimentare și dotări corespunzătoare, cantină, sală de mese, ateliere ... etc.
Mă opresc pentru astăzi ... dar revin, problemele învățământului preuniversitar și, mai ales, al celui obligatoriu, sunt fabuloase ...
07.06.2021 Alexandru Oprita
Această postare este despre un prieten.
Pe domnul @ Puscas l-am cunoscut acum câteva luni. Am rezolvat ce am avut de rezolvat repede, fără prea multe vorbe, așa cum numai ardelenii reușesc să se înteleagă între ei. De atunci am rămas amici, știind, fără să o spunem, că ne putem baza oricând unul pe celălalt. Istoric ardelean, venit in vechiul regat de ceva vreme nu a înțeles pe deplin toate meandrele politicii dâmbovițene. Și a plătit pentru asta.
Important este că d-nul Puscas este fără îndoilă în rândul oamenilor care mă face să admir PNL-ul.
Pe când d-nul Câmpeanu, cu traseismul și slugărnicia dovedită m-a făcut să detest PNL-ul. Nu de acum, ci de multă vreme, de când înființa comisii să-l scoată basma curată pe dottore Ponta. Nici măcar nu merită să scriu mai mult despre el.
Ce să-i faci, asta este. Când te apuci de muncă există 100 de persoane care comentează și-și dau cu părerea. Dar nu te lăsa, Ionele. Constructori sunt puțini și cu caractere tari. Părerologi sunt mulți pentru că nu știu să construiască.
10.06.2021
Ce era de demonstrat, s-a demonstrat, culmea este că demonstrația a venit chiar din partea ministrului educației......vinovată este familia și inspectorul general 🤣 ...planetele și galaxia, orice element pământean sau astral care putea servi țelului final, mazilirea, de fapt intimidarea susținătorilor lui Ludovic Orban.
Să vorbești de bullying și să încalci orice deontologie managerială, linșând în spațiul public, probabil pe banii instituției, un angajat, fără să ai motive temeinice și pe niște presupuneri, care să genereze reacții emoționale, este un act de bullying instituțional. Cred că această abordare este sub demnitatea oricărui manager, cred că folosirea unei funcții/poziții pentru a jigni, discredita și a lovi, este un abuz, iar, în cazul de față, un joc politic murdar.
Cred că, în loc să spună că nu știu că nu știu, ar fi putut să spună ce știe că știe, dar văzând că știe ceea ce știu alții, dar nu știe el ce știe, cred că el nu știe ceea ce eu știu și că eu știu ceea ce el nu știe.
Trecând peste lipsa unei conștiințe manageriale, peste lipsa echilibrului și a măsurii, cred că avem de a face cu un om mic, cu gesturi urâte și apucături retrograde, cu o atitudine specifică unor perioade apuse și detestabile, cu un intrus și un cal troian, ajuns în PNL cu o agendă proprie, diferită de cea a oamenilor care l-au susținut să ajungă ministru. Discuția despre un om cu un trecut atât de reprobabil, dar acoperit cu multe realizări științifice și profesionale, trebuie să fie subiectul unor analize administrative și politice serioase. Nu este normal ca, un om asupra căruia planează mari suspiciuni de imoralitate, să decidă soarta a mii de oameni care trebuie să fie, în primul rând, niște modele de moralitate și integritate.
Prin urmare, propun Organizației PNL sector 1, discutarea cazului Câmpenu și retragerea sprijinului politic pentru funcția de ministru ! Apoi, având în vedere că acum știe la fel de puține lucruri despre educație, ca și în 2015, că problemele de astăzi ale educației sunt le fel ca cele din 2015, cred că a arătat tot ce putea și, pentru a nu mai ajunge ca aceste probleme să fie și în 2025, 2030 ... mai are un singur lucru de făcut.... DEMISIA !
11.06.2021
ATENȚIE !
Pilonul VI- „România Educată”
PNRR NU A FOST RESPINS, DAR COMISIA EUROPEANA ARE OBSERVAȚII FOARTE CRITICE ! EDUCAȚIA ESTE VIZATĂ.
-Pentru o mai bună urmărire a costurilor, Guvernul trebuie să explice fiecare investiție, nu grupate.
-Numele date diferitelor investiții nu sunt corecte
-Nu sunt indicate studiile în baza cărora au fost determinate costurile. Au fost menționate prețurile pieței preluate din Ordinul Arhitecților din România, dar fără a furniza informații suplimentare.-
Domnul ministru Câmpeanu a compromis România Educată și la Bruxelles. Comisia Europeană are obiecții și la Pilonul 6 Educație. Guvernul trebuie să vadă dacă, în acest caz, este vorba de incompetență sau strategie ascunsă. Domnul prim ministru trebuie să formeze o comisie independentă care să corecteze erorile semnalate de CE.
Domnul Câmpeanu trebuie demis !
12.06.2021
În lupta cu oamenii incomozi, a uitat de marile probleme ale educației din România, îi dă în continuare cu țaca-paca la televizor, spune multe și nimic, se lamentează și se laudă că a demis un inspector general, prezintă mizeria asta ca pe un mare Triumf, asta în timp ce educația este roasă de probleme în cele mai ascunse laturi, colțuri ale ei... pe acestea ministrul nu are cum să le știe, de la doctor în Șanțuri și canale de irigații, la o viziune unitară despre sistemul de educație, este cale lungă..... rămân la ideea că este un dezastru pentru educație ... succes spre demitere ... !
12.06.2021
Domnul ministru a descoperit „apa caldă”..... schimburile sunt cea mai urâtă moștenire a educației comuniste.... atragerea atenției asupra acestei probleme nu i se datorează ... dacă avea habar de plagiat trebuia să mă citeze ... îl rog public să arate unde a scris vreodată despre ceea ce vorbește și semnalează acum ... în schimb, îl îndemn să caute pe google ... „Școala într-un singur schimb” ! Așa ar înțelege în ce situație penibilă este... este groaznic să te urci pe munca altuia și să pretinzi că este a ta, doar pentru că deții trecător o funcție ...
13.06.2021
Ce să mai spui ..? Când nu ai viziune și nu știi ce ai de făcut, propui cât poți ...când nu ai un ministru care să te ajute, rămâi descoperit ...un lucru este clar, școala românească trebuie altfel organizată, iar, pentru a se asigura succesul „Românei educate” sau a proiectului „Educația ne unește”, trebuie implementat proiectul „Școala într-un singur schimb”.
15.06.2021
Am înțeles că sunt acuzat de .. „lipsă de empatie”, un lucru foarte grav în comparație cu un om „foarte empatic”… se pare că este foarte grav să fii rece și să fii un politician de gheață și că este foarte bine să fii un ministru fierbinte …🤣🤣🤣
18.06.2021
Altă mizerie marca CÂMPEANU. După ce a urlat o primăvară întreagă că face concurs de directori pe 27 Iulie, trecând peste propriile păreri, acum vrea altceva. Problema este că, prin această haiducie, trece peste propria ordonanță de urgență. Dacă ne uităm bine în ordonanță, vedem că, după tâmpeniile prin care explică necesitatea ei, spune că: neadoptarea urgentă a măsurilor menționate afectează stabilitatea și coerența managerială, vulnerabilizează sistemul de învățământ preuniversitar.
Tot după propriile Considerații, el crede că amânarea aplicării ordonanței de urgență, generează o lipsă de coerență și predictibilitate în desfășurarea actului managerial la nivelul unității de învățământ. Astfel, având în vedere aceste aprecieri și Considerații din Ordonanță, se poate trage concluzia că, domnul ministru, prin propria decizie, în cunoștiință de cauză, subminează coerența actului managerial și vulnerabilizează sistemul de învățământ preuniversitar. 🤣
Văzând toate lucrurile acestea, se pune în mod firesc întrebarea: Domnul acesta își mai bate mult joc de învățământul preuniversitar ? Mai joacă mult alba- neagră pe spatele profesorilor ?
19.06.2021
Pentru liberali, principala consecință a traseismului este apariția unor liberali noi … „falșii liberali”, oportuniștii, cei care fac ca, în politică, să nu fie toți la fel, ci fac ca unii să fie mereu aceiași, aceiași cu PSD, aceiași cu ALDE, aceiași cu PNL …. Ei strică fața politicii românești, ei distrug speranțe și demobilizează orice intenție serioasă din partea unor oameni onești, care vor să se implice în politică…
Credeți că domnul CÂMPEANU s-a despărțit de PONTA definitiv…? Credeți că, în perspectiva unei opoziții, domnul CÂMPEANU o să sufere alături de liberali și o să lupte împotriva PSD, a lui PONTA, GHIȚĂ și a altor prieteni adevărați ..?
Eu cred că, cine a trădat odată, o să trădeze mereu …
19.06.2021
Zilele acestea, Ambasada Franței l-a premiat pe domnul ministru CÂMPEANU. Nu știu logica acestei premieri, serviciile aduse Franței, cert este că, peste faptele bune apreciate de francezi, acestea nu au putut acoperi nemulțumirea celor care consideră că domnul ministru a avut și are, în continuare, o activitate nocivă pentru mediul academic și pentru sistemul de învățământ din România.
Comentariile oamenilor sunt edificatoare, cert este că toată lumea are de pierdut de pe urma activității domnului CÂMPEANU, … din punct de vedere politic, trage PNL în jos, crește nemulțumirea oamenilor față de guvernarea Liberală …
Aprecierile din exterior nu pot compensa nemulțumirile din interior. Scandalurile care se țin lanț, pulverizarea oricărei credibilității a sistemului doctoral din România în condițiile prăbușirii universităților românești în topurile internaționale, împreună cu maniera discreționară și ingerințele samavolnice în sistemul preuniversitar, prin demiteri abuzive, ce nu pot fi motivate decât clientelar, nu aduc prejudicii grave, inclusiv de imagine, numai sistemului educațional din România sau partidului de guvernământ (nu îi pasă, nu este liberal), dar aduc prejudicii grave României și imaginii țării în Europa și chiar în lume.
21.06.2021
Oare domnul ministru CÂMPEANU înțelege ceva ? Se pare „că nu știe că nu știe” răul pe care l-a făcut și pe care dorește să-l perpetueze … rămân la ideea … succes spre demitere !
Domnule președinte Iohannis, vă faceți rău, susținând un asemenea personaj și faceți rău PNL !
21.06.2021
Ca să facă el bullying, în direct, și să linșeze un om, fără să aibă motive…. Pentru a da exemplu de atitudine, unde nu era treaba lui. Dacă mai punem la socoteală și faptul că s-a pronunțat înaintea raportului Corpului de control, este evident pentru toată lumea că intervenția lui a fost un gest necugetat și o răzbunare, o execuție gratuită, demnă de vremurile de început ale comunismului. Apoi, văzând profilul lui moral și intelectual, se poate constata ușor că este o beizadea mai educată și un produs specific al vechiului regim.
Bullyingul este o temă veche, dar foarte actuală în zilele noastre. Toată lumea a trecut prin școală și știe ce a văzut pe acolo, bărbații, care au făcut armata, știu foarte bine ce mizerii au fost nevoiți să suporte, în afara regulamentului, de la niște superiori needucați. Astăzi vedem forme de bullying mai rafinate și făcute în numele unei cauze, un bullying mascat și chiar pervers, bullying în numele bullyingului, un fel de „dinte pentru dinte”. De aici pleacă totul, unii cred că, dacă au dreptate, dacă și-o imaginează sau și-o fabrică, au dreptul să facă orice, bullying sau chiar mai mult, denigrare, linșare, execuție… un copil îl lovește pe un alt copil, deoarece acesta l-a deranjat, atins sau lovit, ca o răzbunare și o acțiune firească de a lupta pentru poziția lui în cadrul grupului, un copil lovește un alt copil, deoarece știe că acasă este certat că a fost „papă lapte”, un copil ripostează și pentru că este îndemnat de alții copii, și pentru că îi este speculată slăbiciunea de către aceștia, exemplele sunt multe și variate. Copiii fac toate aceste lucruri, deoarece sunt minori și trebuie educați să fie și să procedeze altfel ….
Și la adulți, bulliyngul rezultă din lipsa educației, dacă până la 20 nu au avut șansa unei culturi familiale tolerante, a unei educații de acceptare a celorlalți, după această vârstă nu mai au nicio scuză, deoarece ar trebui să le fie suficientă propria minte, pentru a avea bun simț și toleranță față de cei din jur, pentru a înțelege libertatea ca pe o responsabilitate.
Pentru persoanele mature, considerate educate, societatea are reguli și legi destul de clare, pe care aceștia, fără emoții, trebuie să le respecte.
Elevii, în schimb, trebuie să fie educați, trebuie învățați să lase la iveală pornirile potrivite fiecărei situații, să facă ceea ce trebuie, atunci când trebuie. Școala, în principiu, are setul de valori pe care se poate baza educația copilului pentru ca acesta să ajungă o persoană responsabilă, pentru a gestiona corect lupta pentru afirmare, pentru a reuși fără să calce pe altcineva.
Dar, aici se pune întrebarea, școala are parte de condițiile necesare pentru promovarea valorilor și activităților care să asigure stabilitatea emoțională a elevului, reglarea comportamentului și dezvoltarea unei personalități echilibrate …???
Printr-o școală, care a rămas, din 1945, în paradigma educației pe ture, care se bazează doar pe o formă de educație (educația formală) și care exclude diversitatea activităților educaționale (educație nonformală), cred că școala românească nu are ceea ce îi trebuie (școala într-un singur schimb), că nu este organizată corespunzător, că funcționează pentru a gestiona eșecul. Reușita școlară în aceste condiții este garantată de implicarea familiei și gestionată de școală. Ori, lucrurile ar trebui să fie altfel și invers … în aceste lipsuri, bullyingul este o consecință, școala nu este ceea ce trebuie ca organizare, nu satisface nevoile elevului, nu satisface nevoile familiei și, în curând, (se vede și acum) se va vedea că nici societatea nu mai profită de pe urma acestei activități, deoarece cei care reușesc, pleacă … acum, pleacă studenții buni, iar, in curând, vor pleca și elevii de liceu … suntem în al 25-lea ceas …
24.06.2021
Halucinante răspunsuri … sunt parlamentar, dar nu ma interesează, sunt ministru, dar nu mă interesează …. Oare cum reușește sa fie așa empatic ..?
01.07.2022
Odată cu votarea Proiectului de hotărâre nr. 6, prin care Primăria Municipiului București a trimis către Consiliul Local al Sectorului 2, documentațiile tehnico- economice aferente obiectivului de investiții „construire 4 Grădinițe cu 8 grupe în incinta unităților școlare din sectorul 2” și a proiectului nr. 22, prin care Primăria Municipiului București a trimis documentațiile aferente obiectivelor de investiții „Construire 4 corpuri noi și o extindere în incinta unităților școlare din Sectorul 5”, am atras atenția asupra faptului că infrastructura școlară existentă la nivelul municipiul București este insuficientă.
Lipsa spațiilor școlare este evidentă pentru toată lumea, dar, din nefericire, o văd doar cei care se confruntă în mod direct cu această realitate, tragic este că și aceștia, după ce își rezolvă problema, uită cu desăvârșire de această nevoie, de problemele cu care s-au confruntat la școală. Apoi, dacă sunt supuși vreunui sondaj, legat de nevoile lor urbane, reclamă lipsa infrastucturii rutiere, a parcurilor, vorbesc despre lipsa locurilor de parcare, despre reabilitare, etc … nu amintesc nimic despre școli. În campaniile electorale, când candidații caută să vadă care sunt principalele griji ale alegătorilor, văd, prin aceste sondaje, că școala nu este în rândul problemelor sesizate de cetățeni, că școala nu este importantă. Dacă mai luăm în calcul și faptul că sunt tot felul de răspândaci, care vorbesc, în mod apocaliptic, despre scăderea populației, fără să poată explica cum de școlile sunt neîncăpătoare, ajungem la teza falsă că nu este nevoie de investiții în infrastructura din educație. Ori, realitatea este cu totul alta, educația este atât de complexă, încât oamenii nici nu mai pot identifica o problemă definitorie pentru întreg sistemul de educație și chiar dacă arde și îi doare, trec peste, rugându-se la Dumnezeu să nu aibă ei probleme și, dacă totuși au probleme, să poată să și le rezolve individual. Abordarea este una de predare, de acceptare a răului și de recunoaștere a faptului că nu pot face nimic.
Nimeni nu vrea să vadă mai departe de aici, nu vrea să vadă nevoile reale ale educației din România. Miniștrii vin și trec/pleacă, fiecare vine cu năstrușnicia lui, dar problemele rămân și se agravează.
Este clar că am moștenit o formă de organizare a programului școlar pe ture, care a fost o necesitate la vremea respectivă, dar care nu se mai justifică de foarte mult timp, care trebuia depășită și uitată după 1990. Astfel, astăzi, cu organizarea programului școlar pe ture, suntem în paradigma educației făcute pentru alfabetizare, a unei educații reduse la una din formele sale și lipsită de orice perspectivă asupra activităților școlare necesare consolidării cunoștințelor, dezvoltării abilităților sau a dezvoltării personale a elevului. Vrem de la ei și, mai ales de la profesorii lor, totul, dar, dacă se poate, Așteptările noastre să se împlinească fără o recunoaștere socială adecvată pentru profesori, fără asigurarea unui program școlar decent, fără condiții și posibilități.
Pentru depășirea acestui impas, trebuie dezvoltată infrastructura școlară, trebuie să li se asigure tuturor elevilor posibilitatea să vină la școală de dimineață, să aibă un program adecvat, care să respecte curbele de efort intelectual și fizic, care să permită diversificarea formelor de educație și diversificarea activităților educative. In anii trecuți, când vorbeam de aceste lucruri, mi se reproșa că vreau ca școala să fie „pension”, atât de tare mă combăteau, încât îmi făceam mustrări de conștiință că sunt exagerat. Dar, gândindu-mă la școala pe care am făcut-o eu și plecând cu proiectele Comenius/Erasmus, prin Europa, am văzut că spațiile și dotările pe care mi le doresc eu pentru școală, nu sunt speciale, că școala pe care mi-o doresc eu este una normală.
Cu toate acestea, rezistența a fost foarte mare și este în continuare, ori din neînțelegerea problemei, ori din motive tehnice, ori din lipsa de banilor nu se face aproape nimic.
Nu se face aproape nimic în condițiile în care deficitul de spațiu este principala problemă a învățământului bucureștean. Învățământul preșcolar, care ar trebui să fie unul pregătitor pentru școală, se adresează, ca și capacitate de primire, unui număr limitat de copii, adică nu este pentru toții copiii. Treaba aceasta merge și așa, deoarece această formă de învățământ nu este încă pe toate nivele obligatorie. Trecerea la obligativitatea educației preșcolare, pregătitoare, pentru copiii între 5-6 ani, a scăzut dramatic șansa copiilor cu vârsta de 4-5 ani, și mai ales a celor cu vârsta între 3-4 ani, de a intra în Grădinițe. Lipsa spațiilor școlare pentru nivelul preșcolar face practic imposibilă începerea pregătirii pentru școală de la 3 ani, așa cum începe în toată lumea civilizată.
Trecând la învățământul primar și gimnazial, vedem că, după ce unii copii au avut șansa să treacă printr-o Grădiniță în care au avut condiții, inclusiv o masă caldă, ajung la școală, încep asimilarea cunoștințelor într-un învățământ obligatoriu, într-un program rezumat la educația formală, fără condiții și fără posibilități. Sistemul nu le oferă șansa stabilizării afective și comportamentale în învățământul primar, nu le oferă elevilor posibilitatea dezvoltării abilităților practice, șansa unei orientări școlare practice, în cunoștință de cauză, nu le oferă șansa să se dezvolte personal în spațiul școlar. Școala se cam reduce pe modul de organizare existent, pe gestionarea implicării părinților, pe gestionarea interesului manifestat de unii elevi și a eforturilor depuse de unii profesori. Școala nu este, în condițiile lipsurilor pe care le are în materie de spațiu și condiții, pregătită pentru o educație modernă, eficientă și creativă. La liceu, se continuă problemele acumulate prin lipsurile acumulate din preșcolar, primar și gimnazial și chiar le amplifică, prin lipsa de orientare spre sectorul economic, prin discrepanțele de pregătire între unele licee și altele, prin lipsa de perspectivă a majorității celor care reușesc să își ia bacalaureatul. Dacă se dorește depășirea acestor Realități triste, trebuie să ieșim din îngrămădeală fizică, să descongestionăm școlile, să oferim un raport spațiu Per-elev corespunzător pentru un act educațional făcut în condiții confortabile, trebuie asigurat un program școlar care să pună la Discreția elevilor, spațiul școlar pe parcursul întregii zile.
05.07.2021
Educațional, știm cum stau lucrurile, dar, politic, nu trebuie să suferim pentru intențiile ascunse și compromițătoare ale domnului CÂMPEANU sau pentru deciziile care ne fac sa ne întrebăm dacă „abramburica” mai este ministru sau nu….? Dacă „abramburica” a devenit un „abramburel” mai periculos … . ?!
05.07.2021
Și cu ministrul CAMPEANU ce facem ..? De 1 Iunie a adus elevii cu arcanul la scoala și le-a dat pungi …sper să nu fi fost cu făină și zahăr … 🤣
05.07.2021
Nu mai am niciun dubiu că domnul ministru nu mai are nicio treabă cu educația, el execută ordine, demite, se răzbună pe toți cei care au altă orientare decât el, pe toți cei care îl pot împiedica să își păstreze scaunul.
Apoi, este greu să ai aceleași orientări cu dânsul, trebuie să treci prin mai multe partide, trebuie să te afirmi în apărarea hoților de inteligență, trebuie să trădezi pentru a-ți asigura de la ceilalți ceea ce aveai și de la cei pe care i-ai trădat, adică trebuia să cam fii lipsit de caracter, să fii cameleon, să practici traseismul și să fii oportunist. După toate acestea, culmea ipocriziei, să pretinzi că ești etalon de moralitate… și sa fii și ministru … 🙈
Doamne, fă tu ceva, că noi suntem mințiți pe față, și se pare că doar dreptatea ta ne mai poate scăpa !
05.07.2021
Dacă se vrea ca „România educată” să reușească, atunci trebuie să înceapă cu „Școala într-un singur schimb” ! Altfel, vom merge din eșec în eșec ….
06.07.2021
Da, într-adevăr așa am ajuns în PNL, să îți fie teamă să ai o opțiune democratică, să fii hăituit, hărțuit la locul de muncă, amenințat și dat afară, doar pentru că rămâi consecvent unei alegeri, în care crezi.
Ăsta nu este liberalism, este dictatură! Dictatura cui ? A unor oameni care au venit în PNL, care au fost bine primiți, au găsit de toate și, apoi, s-au revoltat împotriva gazdelor !
Calul troian nu este doar o poveste, este, și astăzi, o realitate !
Florin Cîțu, Sorin Cîmpeanu, Alina Gorghiu
07.07.2021
Ar trebui să fie mai curajos și domnul Sorin Ion și să nu îi mai accepte toate trăsnăile domnului CÂMPEANU … nu poți să fii numai ghiocel, până la urmă, fiecare este cu mandatul lui .. iar ghiocel, la CÂMPEANU, este ca și cum ai acceptat din start că ești fraier …
08.07.2021
Totul este foarte interesant (în RE), dar oamenii ăștia nu au niciun habar de școală, nu înțeleg că, cel puțin în unele locuri, că mai ales în București, elevii sunt într-un program pe ture, că nenorocitul acesta de program este cauza tuturor relelor, educaționale, curriculare și administrative, că, fără școala într-un singur schimb, nu se poate face nimic, fără un program, care să diversifice formele de educație și care să permită diversificarea activităților educative, rămânem așa cum suntem, rămânem pe loc. Am văzut că vor să dea bani pentru laboratoare …. Care laboratoare ? Școlile, când nu au avut spațiu, primul lucru pe care l-au făcut înainte de a înmulți numărul schimburilor, au desființat laboratoarele și cabinetele. Nu mai comentez, rămân la ideea că, cei care gândesc aceste lucruri, nu au mai călcat, de foarte mult timp, într-o școală. Cred că, cei care scriu și hotărăsc toate aceste lucruri despre școli, ar trebui să mănânce, mai întâi, pâinea profesorului și, apoi, a directorului de școală, pentru a înțelege nevoile școlii, ale elevilor, părinților, profesorilor, ale societății. Altfel, o dăm în amatorism și politicianism foarte scump și foarte inutil. Peste 10 ani, ne lamentăm și tragem concluzia că, iar nu am făcut ceea ce trebuie. Sper să nu dispară mediul online și să rămână aceste lucruri scrise, ca să nu mai spună nimeni că nu s-a spus ….
08.07.2021
Să nu mai spună nimeni că nu am spus nimic ca ISG, de spus, de comunicat și de construit, m-am ocupat înainte de a fi ISG. Ca ISG am făcut multă ordine, încă din primele zile, am pus în PV al CA, atenționarea/avertizarea că nu aștept și nu primesc șpagă. Sună aiurea, dar așa este, poate confirma șoferul că îmi cumpăram singur apă, și că mă ironiza, spunând „domn General, înaintea Dvs., cadourile erau până la tavan”, clădirea fiind foarte înaltă. Apoi, am desfășurat ședințele CA după niște reguli elementare de comunicare, cu ordine de zi anunțată în termen legal, prezentată, și suplimentată dacă era nevoie, cu puncte votate ca atare, nu puse la secret, în punctul de la diverse, am asigurat ședințelor o procedură de desfășurare incontestabilă din punct de vedere legal. Am făcut putină curățenie în inspectorat, am deratizat subsolul și le-am creat condiții de muncă mai bune și mai sănătoase angajaților. Am intervenit în raporturile dintre compartimente, am făcut proceduri cu privire la rezolvarea solicitărilor venite de la angajați, am scurtat drumul documentelor de la solicitare la rezolvare, m-am implicat în rezolvarea unor probleme care țin de codul muncii, de rezolvarea raportului dintre sfârșitul contractului de muncă și sfârșitul contractului de management, m-am implicat în activitatea de planificare a concediilor, fiecare categorie de personal să își ia concediul in termenul legal, iar, la didactic, am stabilit că rămânerea în activitate să se facă la solicitarea angajatorului, cu acceptul angajatului sau la solicitarea angajatului cu aprobarea angajatorului. Așa se rezolva problema rectificativelor și, în trei ani, se ajungea la normalitate, m-am implicat în rezolvarea rectificativelor existente, am făcut ca acestea să se rezolve și ca angajații să nu ajungă să acționeze în instanță instituția, să câștige procesul și apoi speța să se întoarcă la ISMB, în baza unei hotărâri judecătorești, ca rectificativ judecătoresc, care trebuia plătit cu tot cu daune și cheltuieli de judecată.
M-am implicat în rezolvarea problemelor care țineau de rețeaua școlară și mi-am anunțat intenția de a-mi desfășura activitatea sub deviza „școala nu mai cedează niciun centimetru de spațiu si nici un metru de pământ”, am făcut o analiză a infrastructurii școlare și am constatat că, la nivelul lunii Februarie 2020, sistemul de educație din București are un deficit de spațiu de 75%, că, pentru a trece toate clasele care sunt în program de după-amiază, într-un program normal de dimineață, trebuie mansardate școli, făcute extinderi sau construite școli noi. Analiza era făcută înainte de aplicarea legii cu reducerea numărului de elevi la clasă, care presupunea existența unor spații suplimentare. Toate acestea le-am prezentat în „Starea învățământului bucureștean” și în Colegiul prefectural al Municipiului București.
M-am implicat în problemele legate de personal. Aici, când am ajuns eu ISG, nu erau state de funcții din 2016. De aici, au rezultat niște probleme incredibile, nu erau clare posturile aprobate prin ordin de ministru, pe categorii de personal. Dacă în ceea ce privește personalul didactic, creșterile și descreșterile erau clare și erau reglementate prin proiectele de încadrare, prin normare și prin metodologia de mișcare a personalului didactic, în ceea ce privește personalul auxiliar și nedidactic, în lipsa unor normative clare, era un haos total, rezultat atât din subiectivismul, clientelismul și bunul plac al unora, cât și din evoluția firească a unităților școlare. Așa am ajuns să avem școli cu elevi puțini și personal numeros (care nu se încadrau în normative și în limitele bugetare) și școli cu elevi mulți și cu personal puțin și insuficient, cu resurse bugetare suficiente, dar „direcționate”, nu rectificate, (nici nu se poate rectificate/revin pe tema aceasta la finanțare), spre cele care nu se încadrau în bugetele proprii.
Pentru a rezolva aceasta problemă, am colaborat cu sindicatele și, în lipsa unui cadru legal, care să asigure posibilitatea reglării acestor probleme, a reglării raportului elev -angajat, pentru ca școlile cu puțini elevi să ajungă la un număr de angajați corespunzător normativelor și limitelor bugetare, iar școlile care au mulți elevi și personal insuficient, să poată primi posturi și să poată funcționa corespunzător, am improvizat o mișcare de personal pentru angajații din auxiliar și nedidactic. O mișcare de personal făcută după modelul celei din didactic, care avea în vedere elevul și angajatul, normativele și limitele bugetare, făcută de bună voie, cu acordul angajatului. Pentru unii chiar a fost o oportunitate, deoarece au reușit să se apropie de casă. Este clar că această mișcare a evitat concedieri și a fost în interesul tuturor. Un director la o școală cu 1000 de elevi nu putea justifica existența a 3 contabili, în timp ce o școală cu 1.700 de elevi avea 0,5 post contabil ….
In sfârșit, m-am implicat în activitatea financiară a instituției și am căutat să asigur respectarea legii. Costul Per elev spune că elevul este însoțit de o anumită sumă în unitatea de învățământ în care își desfășoară activitatea, unitate publică sau privată. Potrivit LEN Nr 1, ISG are obligația ca sumele fundamentate de ISMB și aprobate de Ministerul Finanțelor să fie distribuite, conform legii, prin comunitățile locale(Primăriile de sector), școlilor și elevilor din acea școală. Pe baza acestor sume rezultate din costul Per-elev, având ca sursă de finanțare cotele defalcate de TVA, școlile trebuie să-și asigure cheltuielile de personal și cele materiale. Chiar dacă acest cost este cum este, foarte mic, unele școli reușesc, printr-un managemet bun, printr-o cultură organizațională apreciată de părinți, să aibă elevi, să fie eficiente și să aibă bani suficienți, alte școli, cu normative depășite, cu un management defectuos, nu au elevi, nu au bani, nu se încadrează în buget, dar primesc aceiași bani sau chiar mai mulți. Printr-o analiză financiară făcută la nivelul lunii Februarie 2020, am constatat că 50% din unitățile de învățământ preuniversitar se încadrează în costul Per-elev și în liniile bugetare alocate lor. Astfel, cei care nu au bani, nu sunt evidențiați că nu pot și că iau bani pur și simplu, de la cei care au, iar cei care au bani nu și-i pot folosi pentru investiții sau pentru recompensarea cadrelor didactice, care duc până la urmă greul, și iau aceiași bani ca cei care nu se încadrează în buget și sunt plătiți din banii lor. Această mișcare, care ne aduce aminte de vremurile apuse, (circula o vorbă pe vremea lui Ceaușescu „luăm bani de la Clujana și dăm la Mocasin, să nu falimenteze”, adică creăm condițiile să falimenteze amândouă), nu cred că se justifică legal, prin dreptul ISG de distribuire a sumelor, deoarece acest drept vizează distribuirea banilor rezultați din costul Per-elev al elevului x din școala y și nu cred că dă dreptul să fie distribuiți banii elevului x din școala y în școala z. Administrativ vorbind acest drept nici nu se poate face în baza dreptului de distribuire, în cel mai rău caz, se pot lua banii unui copil și aceștia să fie dați în altă parte prin rectificare, dar nicio lege nu poate apăra un drept prin încălcarea altui drept. Și așa, ajungem la dileme care arată că sistemul nu s-a reformat și că în esență și în detaliile lui, încă nu privește persoana, ci colectivul, că încă suntem grevați de viziunea colectivistă și că drepturile individului, în cele mai ascunse detalii ale lui, nu se respectă. Pe marginea costului Per elev am atras atenția asupra faptului că școlile vocaționale nu se pot încadra sub nicio formă în costul Per elev, deoarece predarea 1 la 1 presupune alte cheltuieli, și costul Per elev de la o singură persoană nu poate acoperi costurile pentru educația unui elev din această formă de educație.
Ura… era să uit, din cauza unui management defectuos, conturile ISMB erau blocate, erau popriri peste popriri, oamenii își luau salariul din mână, pe tabel, ca pe vremuri, am rezolvat și această problemă și, când am plecat, am semnat încheierea contractelor cu băncile, pentru primirea salariului pe card. Mai sunt … dar să vă spun și ce am făcut, înainte de a ajunge ISG.
Dacă la ISMB m-am ocupat de rezolvarea problemelor de acolo și am considerat că este de bun simț să nu îmi critic ministrul, înainte de a ajunge acolo m-am ocupat de cariera mea profesională, managerială și administrativă.
Am ajuns ISG după o viață de muncă în școală, profesor (30 de ani), director (15 ani), după o luptă politică și administrativă importantă, consilier local, două mandate și acum, Consilier General.
Ca profesor și apoi director, m-am preocupat mereu de găsirea celor mai bune soluții pentru a asigura succesul elevilor și a celor mai bune condiții pentru colegi. Orice formulă gândeam sau aplicam, mă loveam de aceeași barieră, lipsa spațiului. Cu gândul la vorba „din nevoi învață omul”, căutam soluțiile practice pentru problemele mele, ale elevilor, profesorilor și părinților, am înțeles că pot trece peste toate barierele și că pot gândi educația în orice formă și conținut, doar dacă ajung să am un program normal, dacă nu mai alung elevii acasă pentru a le face loc altora, dacă termin, odată pentru totdeauna, cu educația desfășurată pe ture. Așa, mi-am format o viziune nouă despre nevoile unei educații moderne și eficiente. Nu numai că am gândit-o teoretic, dar m-am străduit să ofer și un proiect practic de extindere a spațiului școlar, conform nevoilor mele, pentru a trece școala într-un singur schimb și pentru a putea oferi elevilor un program de dimineața, posibilitatea unei educații desfășurate pe parcursul întregii zile, posibilitatea diversificării formelor de educație, posibilitatea diversificării activităților educative, posibilitatea pentru elev să reușească școlar și să se dezvolte personal. Am vorbit despre aceste lucruri în ședințele de la școală, la întâlnirile cu directorii, în discuțiile de la partid, în ședințele de la primărie, la întruniri, pe blogul meu personal…. mai rămânea să ies în stradă și să strig, să mă leg cu lanțuri sau să-mi dau foc … ca să vadă lumea și altceva …zău, mă sacrific, dar nu mă sinucid …
Pentru binele educației, al copiilor voștri, luptați pentru școala cu un program normal, cu program pentru toți elevii de dimineață, pentru o școală cu condiții și posibilități, deoarece doar așa o să reușiți să faceți România educată !
10.07.2021
De multe ori suntem tentați să ne întrebăm „de ce suntem unde suntem”, „de ce nu am putut face mai mult”, „de ce revoluția s-a transformat, dintr-o mare speranță, într-o mare dezamăgire”…???
Pentru că bunele intenții au fost direcționate instituțional spre oamenii care nu doreau altceva, spre cei care, structural, nu puteau să se desprindă de lumea care i-a clădit moral și intelectual, pentru că oamenii trecutului au confiscat revoluția și au schimbat lucrurile cum au vrut ei, pentru că au făcut tot posibilul să se substituie poporului, să facă din tranziție procesul de trecere a bunurilor, din proprietatea statului și a poporului, în proprietatea lor.
Moștenitorii comunismului, acționând pe principiul „cine împarte, parte își face”, au făcut ca Tranziția să nu fie un proces echitabil și corect, au făcut ca Tranziția să fie un proces de jecmănire și o devalizare a avuției naționale.
Astfel, formula „nu ne vindem țara”, a fost completată, pe ascuns, cu „dar lăsați-o ca să o furăm noi”… Probabil, în laboratoare, intenția a fost una generoasă ca scop, crearea unei elite economice românești, dar dezastruoasă ca procedură, deoarece urmarea a fost devalorizarea excesivă a banilor și preluarea, la prețuri scăzute, a bunurilor, crearea din nimic, a unor mari proprietăți. Prin diverse metode de privatizare s-a produs transferul proprietății de la stat la particular, s-a constituit și consolidat proprietatea privată, a fost recunoscută ca valoare și apoi garantată, dar prin modul de constituire a proprietății, aceasta nu a fost o garanție și o bază serioasă de dezvoltare și de progres, iar mijloacele prin care unii au devenit milionari de carton, au făcut ca, în lipsa conștiinței patronale, proprietatea privată să nu fie suport real pentru oameni.
Tranziția, bazându-se în mod tăcut, pe principiul care avea în vedere naționalizarea pierderilor și privatizarea câștigurilor, a făcut să avem o țară tocată mărunt, cu companii falimentare și prime colosale, cu oameni nedreptățiți și oameni speciali.
Regimul se hrănește în continuare de la sine și are grijă să-și genereze captivi fanatici care să-i susțină mereu pe vechi conducători comuniști.
14.07.2021
Ce era de demonstrat, s-a demonstrat, dar se pare că apar dovezi noi … anchetele ce au urmat evenimentului, abia acum prezintă lucrurile așa cum sunt… ancheta Ministerului, fiind probabil nesatisfăcătoare pentru ministru, a fost lăsată într-un sertar și nu a mai vorbit nimeni de ea, noroc cu presa, societatea civilă, Avocatul Poporului, că au continuat căutările. In urma acestor căutări, a rezultat o situație foarte complexă, pe care domnul ministru nu a reușit să o înțeleagă, dar pe care a folosit-o pentru o execuție politică.
Acum, la câte execuții politice au urmat, nici nu mai contează, dar, dacă vorbim de educație, de modele, valori și principii, nu cred că este frumos ca, de la înălțimea celei mai mari instituții a educației, să se acționeze nechibzuit, răzbunător, să sfidezi orice regulă de înțelegere, toleranță și de management. Răutatea, lipsa echilibrului și un telefon venit la timp, care să dea substanță și consistență gestului, au fost suficiente pentru a face ceea ce aștepta să facă. Prin urmare, evenimetul anterior demiterii mele, a fost „ocazia și nu cauza”. Revoltător în toată povestea aceasta, este și faptul că s-a lucrat în mod diabolic la crearea unui montaj, care să justifice un întreg scenariu. Munca adevărată de laborator, profesionalismul desăvârșit în înscenarea răului, în discreditarea și linșarea oamenilor arată că avem posibilități instituționale, dar că acestea nu sunt folosite cum trebuie și unde trebuie.
14.07.2021
Cu toată stima pentru intențiile bune ale proiectului, dar eu am mari rețineri și chiar cred că, atâta timp cât nu pleacă, în primul rând, de la rezolvarea problemelor de infrastructură, nu are cum să fie un proiect sustenabil …. Din păcate, timpul o să-mi dea dreptate … dar cui o să mai folosească faptul că am avut dreptate ..?
14.07.2021
Am ascultat și eu Explicațiile domnului ministru legate de proiectul România Educată și am constatat cu stupoare, cu indignare că nu știe ce trebuie făcut și, mai ales, că nu stăpânește terminologia specifică proceselor care se produc și se desfășoară în educație. Printre multele neajunsuri sesizate, mi-au sărit în ochi, Explicațiile legate de învățământul gimnazial, unde totul se învârte în jurul competențelor, ori acestea, este clar pentru toată lumea, că vizează, în special, dezvoltarea laturii raționale și cognitive a educației, adică, au în vedere, mai mult teoria și, în cele mai bune cazuri, aplicabilitatea acesteia, dar nu vorbește nimic despre abilitățile practice ale elevului, despre dispoziția lui naturală de a reuși să facă ceva concret, de a lua contact cu o meserie/meserii și la sfârșitul gimnaziului, să aleagă din oferta educațională, ruta profesională care i se potrivește mai mult din punct de vedere al capacităților sale dominante și aplicate. In acest fel, s-ar pune capăt orientării școlare făcute artificial și în mod teoretic, în care elevilor li se spune ce ar fi bine să facă, și s-ar trece la o orientare școlară practică, în care elevul alege în cunoștință de cauză. Nu vorbește despre necesitatea atelierelor în școlile gimnaziale … practic, nu are în vedere diversificarea ofertei educaționale, oferirea și a altor perspective elevilor, decât cele existente acum.
O cauză care arată că, pe acest segment, România Educată este o formă fără fond.
Jurnalul unei lupte ..
15.07.2021
Ministrul educației, Sorin Câmpeanu, a comis un grav abuz în funcție,
m-a demis din funcția de ISG, pe baza unor acuzații defăimătoare, și mi-a înscenat la TV, o teribilă campanie de denigrare și de compromitere a persoanei și a carierei mele profesionale. Iată dovada ….
#justitiatrebuiesafacadreptate
20.07.2021
Tare asta …..
„Ați auzit, domnule Ministru al Învățământului? Dacă tot ne anunțați o reformă (a câta?) a școlii românești, e bine să învățați să vorbiți corect”, a spus Nicolae Manolescu, în România literară.
Aprecierile unui clasic al intelectualității românești ar trebui luate în seamă și de un ministru, chiar dacă este al educației. Când eram student, curiozitatea m-a dus și pe la Facultatea de Litere, am mers la un curs, în care se vorbea despre literatura contemporană, cel puțin așa îmi aduc aminte, acolo am dat peste domnul profesor Nicolae Manolescu. Am fost fascinat, am deschis ochii la început și cred că i-am închis la sfârșit, apoi au urmat zile întregi în care am încercat să rememorez ideile, să-mi aduc aminte ce a spus. De atunci, îl urmăresc în mod constant și pot spune că este unul dintre cei mai mari intelectuali, pe care i-a avut și pe care încă, din fericire, îi are poporul român.
20.07.2021
S-a încheiat școala, nu mai are elevi de numărat, nu mai are ce spune…. Dar se pare că au început să spună elevii … este din ce în ce mai jalnic…..
29.07.2021
Despre titularizare
Iar încurcă lumea lucrurile, intenționat sau din necunoaștere, dar, sigur denigrator și tendențios, se aruncă, gratuit sau nu, cu noroi și fără rost în profesori. A se vorbi despre candidații la titularizare, care nu își iau examenul, ca de niște profesori titulari, este ca și cum, într-o cursă sportivă, vorbești la fel despre cei care abandonează și cei care reușesc sau câștigă. Să vorbești mereu de cei care nu iau nota 7 sau iau notă sub 5 ca și cum aceștia sunt Titularii sistemului, este o manipulare de cea mai joasă speță. Iar trecerea cu vederea peste faptul că foarte mulți iau note mari, chiar și 9.90-9.99 sau 10, și nu prind post, este o tăinuire și o omisiune care servește aceluiași scop, discreditare și compromiterea profesorilor. De ce oare toate acestea ? De ce se aruncă mereu asupra profesorilor, care au trecut cu succes peste examenele de titularizare, definitivat, de grade didactice, perspectiva eșecului, de parcă au căzut și ei examenul de titularizare ? Despre profesori, se vorbește doar pe marginea celor care nu reușesc la titularizare, a celor care, din diverse motive, nu fac ceea ce trebuie, dar nu se spune că, cei care nu iau minimum nota cinci, nu ajung profesori, iar cei care nu se descurcă la clasă provin din rândul celor care intră în sistem, datorită faptului că sistemul nu îi stimulează pe alții mai buni să o facă. În condițiile în care, pe de o parte, Sistemul nu îi stimulează pe cei buni să intre în sistemul de educație, iar pe de altă parte, nu face nimic pentru a-i ajuta pe cei care au reușit la concursul de titularizare, greșeala și problema este a sistemului. Sistemul de educație nu le oferă profesorilor suportul material și administrativ necesar realizării unui act didactic modern, nu le oferă recunoașterea socială a importanței muncii lor, nu le asigură integritatea și PROTECȚIA necesară pe marginea actului de evaluare, care este un fel de dreptate și de justiție educațională. In schimb, același sistem găsește vinovat profesorul pentru toate deficiențele sistemului.
În mintea unora, profesorul a devenit subiectul unei ipocrizii fabuloase, când este nevoie de el, este elogiat ca un erou și este declarat prioritate națională, iar când se vorbește de priorități și de nevoi, nu mai știe nimeni de el. Adică educația este bună doar să ne lăudăm cu ea, dar, în realitate, fiecare caută să și-o facă cât mai repede și cât mai ușor, ori, se știe că, până la urmă, educarea este un act de inițiere, pe care nu poți să-l sari, și să nu-l trăiești în toate detaliile lui. Cine trece peste aceste momente rămâne needucat.
Prin urmare, decidenții ar trebui să-și schimbe discursul și să separe apele, să înțeleagă că sunt profesori care tranzitează sistemul, ca suplinitori temporari sau ca suplinitori care se complac (uneori justificat, numărul posturilor este limitat) în această condiție, perioade mai mari de timp, și profesori care își trec examenul de titularizare, desfășurat ca un concurs pentru un post, și care merită toată aprecierea și stima întregii societății. Printr-o critică făcută nejustificat, este dezgolit de conținut orice concurs, se poate contesta orice realizare profesională, se duce în derizoriu condiția profesională a celor care mai trec un concurs cinstit, în societatea noastră.
Apoi, trebuie să vorbim despre examenul concurs pe care îl susțin profesorii pentru a se titulariza în învățământ. Examenul de titularizare Cred că a rămas unul din puținele examene care se mai dau pe bune, în care candidatul este el și foaia pe care scrie, este el cu propriile lui cunoștințe, este el aflat într-o competiție cu foarte mulți alți colegi, care vor același post. Din acest punct de vedere, le-aș recomanda tuturor contestatarilor să treacă acest concurs și, apoi, să vorbească.
02.08.2021
Oare de ce ..? Păi, după ce te chinui opt ani la o lucrare despre posibilitatea irigării cu apă uzată, provenită din complexele avicole, şi de creşterea suinelor în condiţii de protecţie a mediului ambiant şi stabilirea soluţiilor de proiectare a amenajărilor de irigaţii cu apă uzată, este greu să te aduni și să hotărăști ce este bine și ce este rău … 🤣
Secretele ascund, uneori, adevăruri reprobabile …
05.08.2021
Cea mai bună și mai simplă soluție, verificarea să înceapă cu cei care verifică….
Oricum, sustragerea de la acest demers a aruncat atâta suspiciune asupra corectitudinii ministrului educației, încât aproape nu mai crede nimeni că este corect ….
05.08.2021
Lucrurile acestea intră la capitolul mafia universitară …. nu mai este, pentru nimeni, un secret că universitățile au generat de-a lungul timpului, profesori extraordinari, cu o pregătire profesională impecabilă, cu o ținută morală desăvârșită, cu tot ceea ce se așteaptă de la cei care ar trebui să fie cei mai pregătiți dintre noi, din punct de vedere intelectual. Dar realitatea a arătat că a mai produs și altceva, profesori afaceriști, profesori șmecheri, dispuși oricând să-și mai umfle buzunarele cu ceva, cu bani din comisiile de examen de la bacalureat, cu comisioane condiționate, cu vânzarea de orice. Cei care se încadrează în această categorie provin, în cea mai mare parte, din rândul celor care s-au convertit din activiști comuniști în cadre universitare. Cu o inteligență emoțională și cu niște abilități sociale peste cele ale celor care s-au preocupat mai mult cu cartea, aceștia s-au impus cu ușurință în fața celorlalți ca șefi … din postura aceasta, au făcut ceea ce știau ei mai bine, au vândut și au cumpărat .. și vând, și în continuare, și pielea Ursului din pădure … tragic este că absolvenții de liceu încep, încă din clasa a IX-a, să vorbească despre studii universitare afară, și mai tragic este că au început și elevii de gimnaziu să vorbească de liceu făcut afară… pe sistemul acesta, lumea nu se mai simte confortabilă în această țară, oamenii nu mai au încredere în cei care conduc educația, nu mai au încredere în ministrul educației.
PS. Încrederea se câștigă, nu se cumpără și nici nu se fabrică la televizor.
06.08.2021
S-au făcut două luni de la nebunia de a mă demite, dar au fost două luni, de care își va aduce aminte toată viața. Dacă, până la începutul lunii Iunie, nu îndrăznea nimeni să-l atace și să îi spună că aberează și că nu știe ce face, după abuzul în serviciu și atacul suburban făcut la adresa mea, lucrurile s-au schimbat. I-am arătat, în câteva rânduri, că nu știe și nu înțelege sistemul de învățământ preuniversitar, apoi lumea s-a dezlănțuit, au apărut criticile de peste tot. Nici nu era greu, ca fost apărător al lui PONTA și al scheleților lui din dulap, a fost o simplă formalitate asaltul presei asupra lui. Dacă mai punem aroganța și autosuficiența cu care tratează oamenii și lucrurile, putem spune că, parcă, și le-a căutat singur…
Cam asta este, când omul nu știe ce face, nu știe cum i se întorc lucrurile pe care le-a făcut !
06.08.2021
Acțiunea federațiilor sindicale pe suspendarea art. 1 alin. (2) din OME 3993/2021 a fost ADMISA de Curtea de Apel Bucuresti.
O zi frumoasa!
08.08.2021
Încă din timpul comunismului, am cunoscut un om foarte special, un întreprinzător local, cu veleități manageriale spectaculoase, reușea să facă afaceri și cu Comuniștii, care, văzându-ne cât ne zbatem să facem ceva, să muncim sau să învățăm, mai în glumă, mai în serios, ne deschidea diplomatul cu lei mulți sau dolari și ne spunea … „măi, fraierilor, dacă munciți, nu aveți timp să mai și câștigați”… plecând de la această glumă, glumesc și eu întrebându-mă, la cât câștigă domnul ministru, când mai și muncește ..?🤣🤣🤣
11.08.2021
Reiau ideea, pe care am afirmat-o după apariția proiectelor „România Educata” și „Educația ne Unește”, idee care exista pe piață, din 2004-2010-2015, în diverse forme, care promova o nouă viziune despre educație .
Noua abordare, dacă nu venea de la înălțimea unui personaj sau a unei instituții importante, nu a fost considerată importantă. În România, trebuie să fii cineva să ai dreptate, trebuie să ai o funcție, ca să fii băgat în seamă. Chiar dacă nu am funcția, forța, puterea să pot să îmi impun singur părerea, pentru că educația și înțelepciunea, la care am ajuns, îmi spun că am dreptate, afirm cu toată puterea, forța, încrederea, că, pentru reușita oricărui proiect în educație, inclusiv a „României Educate”, a „Educației ne Unește”, educația are nevoie de realizarea proiectului „ȘCOALA ÎNTR-UN SINGUR SCHIMB”.
25.08.2021
La coada sistemului sunt, pe de o parte, cei „fără pregătire”, iar, pe de altă parte, cei cu „doctorate plagiate” ….🥱 , problema este că, cei fără pregătire au toate șansele să se califice, chiar și la locul de muncă, în timp ce, cei cu doctoratele plagiate nu mai au nicio șansă să își spele rușinea vreodată …. Care situație este mai gravă ???
30.08.2021
Când nu se înțelege diferența dintre norma didactică și timpul de lucru, apelezi la formule halucinante, ca mărirea normei didactice sau, pur și simplu, desființarea ei … cei care gândesc soarta educației în acești termeni, cred că habar nu au cum funcționează o școală … amatorismul agravează problemele, nu le rezolvă …
03.09.2021
Nerespectarea legii 55/2020, prin care se interzice organizarea concursurilor în instituțiile publice, a făcut ca metodologia de organizare a concursurilor de directori, din 10.08.2021, să devină nulă de drept și să nu se poată aplica.
Modificarea legii 55/2020 prin OUG nr. 19, din 30 august 2021, prin care se păstrează articolul 7, aliniatul 3, cu același cuprins ca în legea nr. 55/2020 fac practic imposibilă organizarea concursurilor pentru directori.
În nebunia politică din aceste zile, nu știu dacă mai apucă cineva să dea vreo ordonanță…. Eu cred că, în acest moment, organizarea concursului de pentru ocuparea funcțiilor de conducere din învățământul preuniversitar este total compromisă …….
07.08.2021
Incredibil, ipocrizia și Fariseismul acestui om nu au limite, vorbește despre directori ca și cum ei ar fi vinovați petru situația de rahat, în care au fost puși de legile proaste, pe care oameni ca el le-au luat. Vorbește de niște soluții ca și cum ar fi greșite și lasă impresia că altele ar fi mai bune, deși, în realitate, toate sunt la fel de proaste.
Dupa instalarea ca ministru, pe 23.12.2020, m-am întâlnit cu dânsul la minister, atunci am crezut că a venit timpul să vorbim, în sfârșit, de adevăratele probleme ale educației. În mod normal i-am spus că legea cu reducerea numărului de elevi la clasă este greșită și că generează grave probleme de management al clasei, al efectivelor, de management al rețelei școlare și de personal.
Cu aroganță și autosuficiență mi-a spus că știe foarte bine această lege, deoarece a contribuit și dânsul la elaborarea ei. Am insistat și am încercat să îl avertizez, să îi atrag atenția asupra problemelor. Am încercat să- i explic faptul că reducerea numărului de elevi la clasă presupune un număr mai mare de clase și mai multe cadre didactice, asta în condițiile în care școlile, care funcționau într-un schimb, erau amenințate cu trecerea în două schimburi, cele care funcționau în două schimburi erau amenințate să treacă în trei schimburi, iar cele care deja funcționau în trei schimburi, erau amenințate să treacă în patru schimburi. Este celebru în acest sens, Memoriul școlii nr. 280 din sectorul 5.
Dacă problemele legate de lipsa spațiului sau de problemele de personal, cu care se confruntă școlile, nu l-au mișcat deloc, am sperat că îl vor mișca problemele legate de efectele acestor schimbări asupra elevilor. Am solicitat să revină asupra legii cu o completare, care să permită claselor constituite deja să meargă cu efectivele existente până la terminarea gimnaziului, am solicitat prorogarea acestor măsuri. Am atras atenția asupra faptului că reducerea numărului de elevi la clasa presupunere plecarea unor elevi din clasele cu efective peste numărul legal de 26/29 admis, că această plecare provoacă probleme emoționale mari atât elevilor, cât și părinților. Nici aceste argumente nu l-au impresionat și nu l-au determinat să facă ceva. Din contra, aroganța și autosuficiența au fost și mai mari. S-a plimbat la televizor o vară întreagă, avea timpul să explice oamenilor ce urmează să se întâmple cu școlile arhipline și cu cu clasele, din care trebuie să plece unii elevi, dar nimic, apoi aruncă vina pe directori, fără să le dea o soluție, doar spunându-le că, acum, se vede iscusința fiecărui manager. La vasta lui experiență ar trebui să știe că iscusința managerilor este direct proporțională cu capacitatea miniștirilor de a livra ordine, metodologii și legi adecvate, care să nu bulverseze lumea, care să nu presupună măsuri cu implicații subiective foarte mari, care să scoată în evidență înțelepciunea legiuitorului și a executivului. Aici se aplică, iar, vorba românească potrivit căreia ”după ce un prost aruncă cu piatra în baltă se chinuie, apoi, o mulțime de deștepți să o scoată”. Cam asta este treaba cu iscusința directorilor și cu incompetența miniștrilor .
16.09.2021
Mereu se trece cu vederea peste cel mai important aspect …. Infrastrucutra șcară, insuficiența spațiului, programul pe ture … „scoala într-un singur schimb” este in fiecare zi o necesitate tot mai actuala, tot mai evidentă …
25.09.2021
Incredibil !!! După ce am fost executat mișelește și discreditat pe nedrept, terfelit și supus unei presiuni mediatice fără precedent, astăzi ce să vezi ..??? Primesc un mesaj de la cel care a patronat dezastrul din ultimul timp, un mesaj prin care mi se cere susținere ..🤣 . Nu mi-a venit să cred, am avut impresia că trăiesc filmul în care călăul vrea să-și mai iubească victima o dată … Câțu vrea susținerea celor de care și-a bătut joc, susținerea liberalilor care au făcut campanie pentru el, care au mers printre oamenii de pe stradă, printre oamenii din cartierul, în care erau cunoscuți, să le explice cine este Câțu și să-i roage să voteze PNL și pe domnul necunoscut … toate acestea pentru ca, apoi, ilustrul necunoscut să ordone, fără jenă, „jos cu ei”.
Măcar dacă era bărbat să sune și să spună cine este și ce dorește, așa cum a făcut Ludovic, nu de azi sau de ieri, ci de ani de zile. Alo, sunt Ludovic, domnule x sau y, eu sunt liberal și trăiesc pentru acest partid, vreau să fac z sau y treabă pentru oameni și pentru țară … parcă suna altfel, dar cu un mesaj sec, „salut” ..!!! semnat Câțu, de la un număr pe care nu îl știu, după 25 de ani de PNL, mi se pare o bătaie de joc, un tupeu și o sfidare fără margini, un gest la fel de cinic ca și demiterea. Cum să mai ceri ceva de la cei pe care i-ai demis, exclus, amenințat, terorizat..??? Și totuși, se poate, iar singura persoană care și-a permis asta cu mine, până acum, este domnul Câțu … Rușine domnule Câțu !
16.09.2021
Doamne, ce sambata frumoasa!!
*"După șapte ani de zile Președintele României care a vorbit de «România Educată» a venit și el cu o broșură în care jumătate din spații din broșură sunt pozele lui Klaus Iohannis"*…..🤣🤣🤣
Mereu am spus ca nici „România Educată” și nici „Educația ne unește” nu o să se poată face fără „Școala într-un singur schimb”…..
25.09.2021
După ce a fost anunțată, cu surle și
trâmbițe, formula „școlile se închid ultimele”, am ajuns ca, dintr-o dată, să se răstoarne totul și școlile să se închidă primele … de ce o judecată firească, la prima vedere, a fost nesustenabilă încă de la enunțarea ei ..??? De ce emitenții nu și-au dat seama că, în condițiile crizei sanitare provocate de virusul ucigaș, teoretic este bine, dar practic, este imposibil așa ceva … ?
Simplu, pentru că nu au înțeles, nu înțeleg și nici nu dau semne că vor să înțeleagă învățământul preuniversitar, învățământul care reprezintă esența, fundamentul și majoritatea învățământului românesc.
Ce ar trebui să înțeleagă ?? Niște chestii simple, administrative, organizatorice, faptul că învățământul preuniversitar este sufocat de lipsa spațiului, că, datorită acestei deficiențe, elevii organizați în clase nu au spațiul lor dedicat, îl împart cu încă o clasă sau chiar două. Mai exact, într-o sală de clasă de 50-60 metri pătrați intră, de la 8.00 - până la 12.00, în medie 25-35 de elevi, provenind de regulă din învățământul primar, după care, de la 12.10-13.00 până la 18.00-19.00, intra in aceiași sală altă clasă alți elevi, de regulă aparținând învățământului gimnazial, scenariul poate fi repetat cu alte clase aparținând altor cicluri, respectiv gimnaziu - liceu, sau poate fi completat cu altă schemă orară, în care claselor, organizate pe două ture, să li se alătură încă o clasă sau chiar două … prin urmare, se vede clar că școala a devenit, în București, o căruța aglomerată, cu care se transportă pe distanțe mici foarte mulți elevi, fără să li se asigure nici cel mai mic confort, fără să aibă măcar minimul confort al unui hotel, de aerisire după plecarea unui turist.
Dacă confortul fizic este un moft burghez, pe care toți îl visează, dar din ipocrizie, îl reclamă și propovăduiesc un egalitarism pe care nu și-l doresc lor, dar îl doresc celorlalți, atunci confortul psihic și, mai ales, cel educațional, care să permită individualizarea și personalizarea actului didactic, ar trebui să fie argumente sufient de puternice pentru dezvoltarea infrastructurii școlare, pentru depășirea impasului, în care suntem și pentru asigurarea spațiului școlar necesar organizării programului cu ore de dimineața pentru toți elevii și folosirea unei clase de același colectiv de elevi pe parcursul întregii zile. Așa s-ar rezolva toate probleme sistemului, inclusiv cele legate de condițiile igienico-sanitare.
05.10.2021
Normal că se va „accelera transmiterea comunitară” …….utilizarea spațiului școlar, pe parcursul zilei, de două efective diferite de elevi, aparținând și unor categorii de vârstă foarte diferită, nu lasă loc pentru niciun centimetru de intimitate, de confort, de individualizare a spațiului școlar. Folosirea claselor la grămadă de efective foarte numeroase și foarte diferite încalcă orice normă de siguranță igienico - sanitară, face posibil ca un grup de elevi să intre într-o clasă și să se așeze în niște bănci, în care, cu câteva minute înainte, au stat alți elevi, de altă vârstă. Și la hotel, înainte de a ți se permite să intri, igienizează spațiul, îl curăță, aranjează pentru ca nou-venitul să se bucure de confort. Elevii nu au, în școlile românești, acest privilegiu, nu au posibilitatea să rămână în banca, clasa lor, în spațiul școlar, în curtea școlii, etc…. Intră după alții și trebuie să plece acasă, cât mai repede posibil … nu igienă, nu condiții pentru studiu … cam aceasta este realitatea școlii românești. Aude cineva …??? Ca de fiecare data in ultimii 20 de ani … nimeni …
Sa nu se mai mire nimeni de ce ne pleacă oamenii din țară…. Un motiv este că vor scoli mai confortabile, nu neaparat mai bune, pentru copiii lor …
23.01.2022
Incredibil ! Ce face statul care nu ține pasul cu nevoile cetățenilor ? Ii îndeamnă pe oameni să se descurce singuri. De aici, un întreg lanț de intervenții și complicități. Când oamenii reușesc să se descurce, datorită presiunii prea mari pe care o pun pe ordinea existentă, statul se întoarce împotriva lor. Logica asta ne arată foarte clar, încă o dată, că nu s-a schimbat nimic, că mentalitatea comunistă este cea care contează, că statul este important, iar cetățenii trebuie să se adapteze după dorințele acestuia. Trist scenariu, proastă producție, invalidată deja de oameni, dar care, prin moștenirea lăsată, se regenerează de la sine.
In această linie, zilele trecute, mai marii din ministerul educației au cerut o situație în școli, prin care cereau numărul celor care se înscriu la școală și nu sunt din Circumscripția școlii la care s-au înscris. Probabil se pregătesc pentru dezastrul care urmează să vină, înscrierea la clasa pregătitoare. Numărul redus de elevi la clasă, 22-25, insuficiența spațiului școlar, le dă fiori și vor să mascheze acest dezastru prin restrângerea unor drepturi ale părinților. Fiind în al 50 lea ceas, vor să arate că le pasă și că iau măsuri, în fond doar improvizează și se fac că fac ceva. În principiu, nu vor să înțeleagă că numărul elevilor este mult mai mare decât spațiul pe care infrastructura școlară existentă îl poate oferi educației.
În aceste condiții, vor să ne facă să credem, să ne convingă că oamenii greșesc. Din interes sau datorită unei incompetențe fără margini vor să ne impună ideea că aglomerația se datorează faptului că unii părinți doresc să își înscrie copiii la o anumită școală. Culmea este că nu realizează că și școlile mai puțin căutate au devenit, între timp, arhipline, că dorinta unora de a merge cu orice preț la o anumită școală nu are legătură cu libertățile oamenilor, ci cu capacitatea sistemului de a-i cuprinde pe toți copiii într-o școală încăpătoare, dotată și care funcționează bine.
Prin urmare, nu îți trebuie multă minte să înțelegi că soluția nu este restrângerea drepturilor oamenilor, ci dezvoltarea infrastructurii școlare, aducerea școlilor într-un program cu ore de dimineața pentru toți elevii, „scoala într-un singur schimb”.
26.01.2022
Am mai comentat despre subiectul acesta la plagiatul lui PONTA. Am spus-o și atunci, o spun și acum, eu cred că plagiatorii sunt oameni cinstiți. Sună aiurea, foarte aiurea, dar nu înțeleg de ce ne uităm mereu la efect și de ce nu vedem cauza. Plagiatorii nu ar exista, dacă nu ar fi lăsați să plagieze. In principiu trebuie să plecăm de la premiza că doctoranzii știu ce trebuie să facă, dar că ei nu știu cum trebuie să facă, fapt pentru care ei au un îndrumător, un coordonator de lucrare, acesta trebuie să îi învețe, îndrume, să le spună ce este bine și ce nu, într-un final să le accepte lucrarea sau nu. Practic sunt răspunzători de calitatea lucrării profesorii coordonatori, cei care sunt plătiți ca doctoranzii lor să scrie ce trebuie, cum trebuie si lucrarea lor să fie justă și perfectă. Ascunderea adevăraților vinovați este o greșeală mai mare decât plagiatul în sine, deoarece coordonatorii lucrărilor de doctorat sunt, în realitate, autorii morali ai plagiatelor. Este normal ca un doctorand să dorească să-și facă lucrarea după exigențele lui, dar este de datoria profesorului coordonator să îi ceară să își facă lucrarea conform tuturor exigențelor, pe care aceasta le presupune.
Plagiatul este ca și cum îi dai elevului nota zece fără să merite și apoi toată lumea îl ceartă că a primit zece fără să știe nimic. Eu cred că așa cum elevul nu este vinovat pentru nota zece primită nemeritat, tot așa și plagiatorul nu este vinovat pentru doctoratul acordat nemeritat. Vinovați nu sunt cei care primesc avantaje nemeritat, ci cei care acordă asemenea privilegii unora fără ca aceștia să merite. Acum toată lumea știe cum se acordă aceste privilegii … prin urmare, plagiatorii rămân, și cu plagiatul, și cu banii dați, iar ceilalți se bucură în continuare de foloasele necuvenite ca negustori cinstiți … cred că a venit timpul ca profesorii coordonatori să garanteze pentru doctoratele pe care le conduc, iar acceptul lor să fie o GARANȚIE de seriozitate și de calitate, pe care să nu o dărâme nicio suspiciune de plagiat .
13.02.2022
Felicitări, Bogdan Glăvan, pentru analogia cu elevii de 10! Mi se pare atât de important să poți reduce o explicație tehnică la un exemplu atât de simplu, pe care poate să îl înțeleagă orice om de bun-simț, indiferent de pregătirea sa.
Bogdan Glavan: "După ce a expropriat prin inflație 8% din economisirile populației doar anul trecut + după ce mai urmează încă o expropriere similară anul acesta,
ministrul finanțelor anunță creșteri de impozite de anul viitor. „Există o preocupare prea intensă pentru a acumula proprietăți”, spune el.
Uite așa își dau mână cu mână socialiștii occidentali cu socialiștii locali, ca să nu mai zică nimeni că PSD e un partid conservator sau nu știu ce. În mintea socialiștilor, a deține mai multe proprietăți este un viciu care trebuie taxat.
La fel și elevii care iau prea multe note de 10, ar trebui taxați și ei. Ai un 10? Îți ajunge. Dacă mai iei încă unul, atunci din oficiu se scade 1 punct. Dacă totuși înveți ca prostul și mai iei încă un 10, atunci ți se scad din oficiu 2 puncte. Fiindcă înseamnă că ești preocupat excesiv să iei nota 10. Lasă școala și mărește impozitele, că asta înseamnă progres."
27.02.2022
Se apropie înscrierea la clasa pregătitoare, solicitările din partea părinților sunt tot mai mari, iar posibilitățile școlilor au devenit tot mai mici, situația devine din ce în ce mai grea pentru toată lumea. Școlile fac eforturi să se administreze pe nenorocitele de schimburi, părinții se dau peste cap să găsească o școală acceptabilă, ca, într-un final, să se mulțumească oriunde.
Școala este roasă de probleme administrative, legate de lipsa spațiului și de lipsa condițiilor, de problemele financiare, ce decurg din existența unor normative depășite, de gestionarea defectuoasă a bugetelor existente, și, într-un final, o finanțare insuficientă. Este roasă de probleme legate de politica de personal, de salarizare, de statutul cadrelor didactice și, într-un final, de tratarea ÎNVĂȚĂMÂNTULUI preuniversitar, a ÎNVĂȚĂMÂNTULUI obligatoriu, într-un mod autoritar și discriminator de către politicienii care activează și conduc învățământul universitar, învățământul facultativ, care privesc întregul sistem ca pe o structură ierarhică în care, în vârful ierarhiei, sunt universitarii și, la bază, sunt educatorii. Structura aceasta moștenită din comunism, ca la armata, nu are nimic de-a face cu importanța muncii depuse de cei care acționează pe diferitele paliere ale Educației.
Cert este însă, că învățământul preuniversitar, ca un învățământ obligatoriu, nu este supus concurenței generatoare de profit, fapt pentru care profesorii din învățământul preuniversitar nu pot să genereze cercetare și Invenții, din care să câștige cât merită și cât valorează munca lor, în schimb învățământul universitar nu ar trebui privit ca o sursă aducătoare de rentă, aducătoare de un venit gras și garantat, ci ca pe o instituție care, prin cercetarea făcută și inventiile realizate, să genereze progres, să facă proiecte și descoperiri, pe care toată lumea să le caute, să facă doctorate, care conțin idei inovatoare, apreciate ca atare și recompensate corespunzător. Dar, universitățile produc doctori fără realizări, care se mai și împăunează cu niște merite inexistente, nevalidate de viața reală și de piața liberă, care apoi mai ajung să și dicteze colegilor lor considerați mai jos ierarhic, într-o structură moștenită din comunism.
Este clar că trebuie făcută o reformă, care, în primul rând, să facă o organizare pe orizontală, care să înlocuiască definitiv organizarea existentă în acest moment, să elimine definitiv organizarea pe verticală, organizarea care pune ciclurile învățării și ale educației într-o ierarhie neproductivă și dăunătoare tuturor, care nu aduce nimic bun, în afară de obediență și ascultare față de conducătorii sistemului. Mentalitatea trebuie schimbată cu legi noi, care să plece de la o viziune în care actorii educației să nu mai fie ierarhizați la grămadă, la comun, ci pe cicluri, universitarul cu universitarul, educatorii cu educatorii și, între aceste plusuri/vârfuri de la unii și de la alții, să nu existe diferențe, cu atât mai mult cu cât universitarii au un grad ridicat de autonomie, pot face cercetare și pot câștiga suplimentar de pe urma creativității lor.
Ar trebui făcută urgent, chiar prin folosirea banilor din PNRR, o reformă a infrastructurii învățământului preuniversitar, prin care să se construiască școli noi, săli de sport, cantine, biblioteci, ateliere, centre multifuncționale. Dacă, în unele locuri, școlile nu mai au elevi suficienți, altele, în special în mediul urban, nu mai au spațiu suficient pentru organizarea unui program școlar cu activități pentru toți elevii de dimineața si cu posibilitatea de a ține școala și curtea școlii deschise elevilor, pe parcursul întregii zile. Dacă o singură școală nu are aceste posibilități, niciuna din celelalte nu poate beneficia de o legislație care să organizeze viața școlii conform nevoilor reale ale educației.
O schimbare a planului cadru și o reformă financiară ar pune scoala pe un drum de dezvoltare firească, pe un fundament care să îi asigure o dezvoltare eficientă din punct de vedere administrativ și financiar, care să asigure toate condițiile pentru realizarea unui act educațional modern, care să asigure succesul școlar al elevilor. Sunt multe de făcut …
27.02.02022
Ce se întâmplă când deschizi curțile școlilor publicului larg …??? Primăria sectorului 6 ar trebui să înțeleagă că școlile sunt ale elevilor și activitatea din spațiul școlar trebuie să se desfășoare organizat sub supravegherea cadrelor didactice, sub îndrumarea profesorilor, altfel avem spectacole de genul acesta …
28.02.2022
Inconștiență sau intenție, când suntem cu rușii și când suntem împotriva lor ..??? Problema este că la unii, sentimentele legate de propriul trecut ies ușor la iveală la cea mai simplă încercare. Zilele trecute mă întrebam, de unde ideea cu semestre ??? Războiul m-a făcut să privesc spre Rusia, așa am văzut că rușii au școala organizată pe trimestre. Coincidență sau intenție ..???
Eu cred că deja vorbim de prea multă inconștiență și de prea multe coincidențe. Prinși cu mâța în sac, nu mai sunt bune semestrele, nu mai este bună Rusia. Să vedem totuși cum o să fie aduși elevii acasă … ? Spațiile aeriene sunt închise, legăturile cu Rusia compromise, posibilitățile de deplasare dintr-o parte în alta, compromise
… totul este blocat, doar noi defilăm liniștiti prin Rusia …🙈
12.03.2022
După epurarea peneliștilor de către impostorii peneliști, acum urmează epurarea peneliștilor de către pesediști. Sunt lucuri previzibile și ușor de anticipat, cine se joacă de-a prietenia cu PSD, până la urmă, ori pierde, ori se face pesedist.
Domnul CAMPEANU este pe punctul de a-și atinge scopul și de a-și face targetul, el a început promovarea pesediștilor încă de la numirea lui ca ministru, în plină guvernare PNL- USR, a început rocada, una ție, două mie, pentru PSD. Vrem nu vrem, funcțiile sunt politice, și nu este rău să fie așa, un GUVERN trebuie să aibă pârghiile necesare pentru implementarea programului de guvernare, dar este anormal să ridici pe cineva și apoi acesta să lupte pentru altcineva. In sfârșit, Trădarea este trădare, când te încurci cu trădătorii, așa se întâmplă, te trădează la primul colț …
03.04.2022
Uita așa, când nu înțelegi problemele educației ajungi să scuzi o deficiență a sistemului, printr-o șmecherie a oamenilor care beneficiază de serviciile acestui sistem. Veșnica poveste, statul sau cetățeanul ?
Este clar pentru toată lumea că oamenii s-au emancipat și că vor, pe măsura emancipării lor, condiții mai bune pe străzi, în spitale, în școli, în general, peste tot. În fuga asta după mai bine, cei care nu pot lua elicopterul, caută rute ocolitoare, cei care nu pot pleca la spital la Viena sau Paris, caută spitale mai bune în țară, iar cei care nu au reușit să plece încă din țară caută școli mai bune acasă. Nu știu cum se descurcă cu rutele sau cu spitalele, dar cu școlile știu că fac pe dracu în patru să ajungă unde se aude că este mai multă curățenie, ordine, disciplină, siguranța și condiții mai bune. Școlile nu sunt toate la aceleași standarde, polarizarea sistemului este foarte mare pe toate ciclurile de învățare și pe toate palierele, de la cel financiar și administrativ până la cel educațional și de personal. În această diversitate, foarte bine ierarhizată, părinții înțeleg, în mod natural, această realitate și caută o soluție mai bună pentru ei și pentru copiii lor. In condițiile în care „școlile bune” au un plan de școlarizare mai mic decât solicitările celor care doresc să meargă la aceste școli, o variantă de compromis și foarte solicitantă pentru părinți este realizarea unei mutații sau obținerea unui flotant în Circumscripția școlii la care dorește să isi înscrie copilul.
Sistemul de educatie și toată lumea implicată în povestea asta nu vrea să înțeleagă că părinții nu sunt vinovați de faptul că sunt puși pe drumuri și că, de multe ori mai și scot bani din buzunar pentru a-și rezolva o problemă pe care statul o consideră „educație obligatorie”. Nu numai că nu înțeleg problema, dar și caută să declanșeze un „djihad” împotriva celor care îndrăznesc să-și caute condiții mai bune. Au ajuns la nebunia în care se gândesc să restrângă niște drepturi cetățenești, să recurgă la un fel de legare de glie, numai ca părinții să nu ajungă acolo unde își doresc.
Ca de fiecare dată statul, prin instituțiile sale nu reușește să vadă unde este cauza problemelor pe care trebuie să le rezolve și îi găsește vinovați pe cetățeni, pe părinți.
Oare unde ați mai întâlnit ideea că statul este mai important decât cetățenii ? Că omul trebuie să se adapteze la neajunsurile și la incompetența statului ?
Nu este greu de înțeles unde statul încearcă să vândă autoritate și măsuri greșite ca soluții salvatoare la problemele oamenilor, dar care nu rezolvă nimic, din contra, adâncesc și mai tare problemele.
Culmea este că și oamenii se păcălesc. Soluția „vizelor” este o păcăleală, oamenii caută o școală mai bună, dar se amăgesc singuri. Școlile din România, în cea mai mare parte a lor nu au ceea ce le trebuie, nu sunt organizate corespunzător, nu au o finanțare corectă. Dar, dacă oamenilor nu li se dă dreptul nici la amăgire, atunci vor recurge la o soluție radicală și se vor amăgi de tot, plecând din țară.
Cred că în loc să se gândească la șmecheriile cu vizele, mai bine s-ar gândi la problemele care determină aceste șmecherii, cred că mai bine s-ar construi școli în care elevii să aibă spațiu, un program civilizat cu ore de dimineață, cu dotări, condiții, posibilități de diversificare a activităților educative, condiții pentru a servi o masă caldă. In Occident toate școlile au cantină proprie. Construiți școli, cantine, Săli de sport, biblioteci și dotați-le cu ce este mai bun, faceți ca toate să fie la fel și o să vedeți că nu mai aveți problema vizelor, că se îmbunătățește frecvența, se reduce abandonul, crește reușita școlară, schimbați educația.
In loc să faceți ceea ce trebuie, cheltuiți banii din PNRR PE TÂMPENII, vă faceți că lucrați și că Rezolvați problemele, banii se vor duce pe apa sâmbetei, se vor scrie tone de pagini, veți tăia păduri întregi pentru ele, veți pleca acasă cu buzunarele pline și după voi potopul, școlile vor rămâne si mai rău decât sunt acum. Dar voi o să Rezolvați problema Vizelor… și pe asta o să o rezolvați tot până la voi, deoarece dacă o să fie vreunul din voi în situația să meargă unde nu vrea, o să facă tot posibilul să li se aplice restricțiile doar celorlalți.
Construiți școli și lăsați „vizele” și dreptul de mișcare al oamenilor.
#scoalaintrunsimgurschimb
#educatiefortadreptei
04.04.2022
Normal ! Gașca plagiatorilor este pe funcții, cum folosește Iohannis prerogativele de președinte pentru a face ordine prin partide …. așa si șefii mai mici intimidează si amenință oamenii incomozi. Practici staliniste în toată regula.
12.04.2022
Ca la abramburica, ziua și prostia !
Iarăși carul este pus înainte boilor, probabil domnul ministru nu știe faptul că sunt școli, care nu au încă nici măcar un contabil. La cât de habarnist este pe problemele învățământului preuniversitar cred că nu înțelege nimic din modul de funcționare a acestuia. Este adevărat că reforma Educației presupune măsuri ferme și în ceea ce privește partea administrativă și financiară, dar cred că, pe acest segment, trebuia să înceapă cu normarea activităților și apoi cu asigurarea asistenței contabile necesare fiecărei unități școlare. Fără niște normative clare și un suport contabil calificat, propriu fiecărei unități școlare, directorul Financiar este din start o măsură greșită și fără susținere, în realitate.
Apoi, mai cred că înainte de a se uita în sistem trebuia să se uite în propria ograda, să vadă ce se întâmplă cu costul Per elev. Cum este fundamentat acesta și cum acoperă toate domeniile într-un mod corespunzător. Spun asta deoarece, în acest moment, chiar dacă a fost avertizat în legătură cu această situație, școlile vocaționale sunt în afara costului Per elev. Prin predarea unul la unul, un profesor la un elev, aceste unități școlare, în mod natural, nu pot să-și asigure finanțarea necesară bunei funcționări, pentru acoperirea chetuielilor de personal și materiale, deoarece aceste sume sunt insuficiente atâta timp cât sunt privite la fel ca predarea frontală la grupuri mai mari de elevi. Apoi urmează neîncadrarea unităților în costuri, din cauza depășirii normativelor, a funcționării unităților școlare cu personal auxiliar și nedidactic peste numărul de posturi necesar. In final, pentru că există și așa ceva, o altă cauză a neîncadrării în buget ar fi un management educațional și financiar greșit.
Analiza pe aceste segmente ar trebui să înceapă cu ministerul, cu punerea lucrurilor la punct în fiecare județ, pentru încadrarea în costuri și pentru propunerea unor rectificări bugetare, separate de costul Per elev, care să asigure finanțarea unităților care nu se încadrează în buget.
Ori, lipsa acestor analize și a unor măsuri adecvate luate la nivel Național, apoi aplicate la nivelul fiecărui județ, avem încă Realități triste, demne de epocal lui Ceaușescu, prin care unele școli au bani să funcționeze, iar altele, începând din lunile Aprilie, Mai, Iunie, încep să nu mai aibă bani.
Fără nicio rectificare administrativă, deoarece nici nu este posibilă o asemenea procedură cu banii dați individual, cu o seninătate demnă de „deturnarea fondurilor”, inspectorii generali hotărăsc în baza dreptului lor de distribuire a sumele provenite din costul Per elev, adică a banilor destinați fiecărui elev în parte, să mute din sumele atribuite elevilor, dintr-o școală cu finanțarea asigurată, la o școală care nu își poate asigura finanțarea, adică banii unui elev dintr-o școală sunt luați și dați unui alt elev dintr-o altă școală. Practic, avem școli care au un anumit succes financiar, își asigură finanțarea și școli, care nu își pot asigura, din motivele enunțate mai sus, propria finanțare. Dacă ar fi un fenomen restrâns, probabil nu ar conta, dar fiind vorba numai la nivelul municipiului Bucuresti de aproximativ 50% școli care își asigură finanțarea și 50% unități școlare care nu își asigură finanțarea, cred că prioritățile ministerului ar trebui să fie altele. Abordarea acestui subiect în Termeni de randament și eficiență ar deschide o cutie a pandorei care ar scoate la iveală adevăratele probleme ale învățământului românesc. In primul rând, o proastă politică administrativă și managerială a ministerului, deficiențe și decalaje foarte mari între diferite zone, paliere, sectoare ale educației, toate întreținute de o lipsă totală de viziune cu privire la organizarea educației.
28.05.2022
Omul acesta susține orice, ziua și tâmpenia, cred că a băut după abramburica. In fiecare zi inventează și născocește ceva, la capitolul idei dă bine, intră la capitolul celor cu idei multe și fără rost, ghinionul lui este că nu le nimerește. Văzând problemele educației și gravitatea lor, mai bine ar avea una și bună.
Și la capitolul prezentării lor dă bine, manipulează ordinar, îl ajută și bugetul ministerului și banii pentru publicitate, lumea îl privește favorabil din necunoaștere și din interes. Dar problemele rămân, PNRR ul se duce pe apa sâmbetei și o să plece și impostorul, apoi „prinde orbul și mai scoate-i ochii”, alt eșec, altă amintire tristă. In 4 ani o să vorbim despre el la capitolul jale .
03.06.2022
Anul școlar 2021-2022 a fost un an special. Am continuat vechile idei și proiecte, dar am avut de luat și niște hotărări radicale. Mi-am dat demisia din Consiliul General al Municipiului București, din considerente pur morale, pentru a nu credita cu reprezentativitatea mea alianța PNL cu PSD. Apoi, după 15 ani în care am condus cu succes Școala Gimnazială Nr. 156, timp în care am ridicat-o din toate punctele de vedere, de la o școală nesemnificativă, cu 500 de elevi și un grad scăzut de atractivitate din partea părinților, într-o școală modernă, cu aproape 1500 de elevi și un grad de atractivitate care o plasează printre primele școli din Municipiul București. În toată această perioadă, am consolidat corpul A, construit în 1938, am reabilitat corpul B, construit în 1972, am construit o sală de sport și, printr-un proiect original, care a fost rodul gândirii și al concepției mele, sintetizate într-o viziune nouă asupra Educației, intitulată „Școala într-un singur schimb”, am pus bazele unei extinderi a spațiului școlar, bazele construirii unui nou corp de clădire cu 10 săli de clasă, 5 ateliere, sală multimedia, sală de mese și cantină.
Datorită opțiunilor mele politice și a legislației existente (Art. 157 Alin. 4, din Legea Educației Naționale), care specifică clar că nu pot ocupa funcția de președinte sau vicepreședinte la nivel local, județean sau național, am renunțat la funcția de director și am ales să fiu președinte al Forței Dreptei sector 6. Sper ca, din această poziție, să pot face mai mult, să construiesc în continuare școli și să lupt cu mai mult succes pentru îmbunătățirea condițiilor de studiu ale elevilor.
Este un an special, deoarece odată cu cei 15 ani încheiați la conducerea școlii, închei și nouă ani cu Maria, elevă la Școala Gimnazială nr. 156. Și o experiență și alta a fost interesantă, angajantă, cu provocări și căutări solicitante, dar care, la final, au produs satisfacție și realizări deosebite. Școala arată bine, iar Maria a terminat școala gimnazială cu nota 10, șefă de promoție. Viitorul se vrea promițător, împotriva tuturor greutăților, sperăm să fie mai bine și să putem face mai mult decât am putut face până acum. Doamne ajută, gândurile mele se îndrepta spre binele tuturor !
05.06.2022
La mulți ani, dragi colegi, ca unul care a iubit meseria de profesor, dar care a refuzat în mod constat și activ conformismul inutil, vă urez zile frumoase și o viață mai bună, posibilități mai mari și realizări pe măsură, fericirea și împlinirea să fie cu voi, dar nu uitați nicio clipă că sunteți respectați în măsura în care vă respectați și voi, în măsura în care vă luptați să vă fie mai bine. Spun asta, deoarece astăzi trăim clipe dificile, ne confruntăm cu un nivel foarte scăzut al salariului, al condițiilor de viață, cu condiții și posibilități din ce în ce mai scăzute în școli, cu o presiune din ce în ce mai mare, din partea tuturor, din partea elevilor, a părinților, a societății, și câteodată și din partea câte unui ministru, care se trezește vorbind despre noi cu emfază și autoritate de parcă ar cunoaște mai bine realitățile, pe care noi le trăim și culmea, de parcă am fi proștii lor. Luptați pe unde puteți și cu toate resursele de care dispuneți, chiar dacă vă faceți rău, le faceți un bine celor care o să vină după noi.
Felicitări pentru munca pe care o depuneți și succes în tot ce faceți !
Fie ca înțelepciunea și frumusețea idealurilor și aspirațiilor voastre să nu vă părăsească niciodată !
06.06.2022
Incredibil, ziua și prostia, gândește Educația după modele nomenclaturiste, „justiția sunt eu”, o autosuficiență păguboasă, demnă de niște oameni de nimic …. Ar trebui să știe că nu se ia ceea ce nu se poate lua…. Dar înainte să ia la alții ceva, ar fi bine să-și prezinte diploma de doctor, altfel tot mai mulți îl suspicionează de plagiat … poate așa începem luatul cu lucrurile, care se pot lua …
08.06.2022
Dacă mai avea cineva vreo îndoială, atunci trebuie să privească mai atent la ceea ce s-a întâmplat în ultimul timp și o să vadă, o să înțeleagă că nenorocirea, pe care o trăim în educație are, mai nou, o singură rădăcină, una care pleacă de la România educată și inițiatorul proiectului. România educată este un proiect fără formă și fără conținut, care nu are nimic comun cu realitățile din Educație, cu funcționarea Școlilor (administrativ și financiar), cu viața elevilor (program și Curriculă), cu viața părinților (suport și reușită școlară), cu viața comunității și a societății în general (în lipsa unei selecții corecte a valorilor - cei mai buni pleacă - creativitatea lipsește, progresul este blocat).
In 2014, am luptat din toate puterile fizice și finaciare să îl susțin pe Iohannis la conducerea țării, ca tot românul de bun simț, ca tot românul care a dorit o schimbare reală a societății românești, am crezut că el este soluția. In particular auzind că a fost la vremea lui și Inspector Școlar General, am avut o speranță în plus, am crezut că în sfârșit se întâmplă ceea ce trebuie și scoala o să primească atenția cuvenită. Dar nu a trecut mult timp și semnele duplicității lui politice au trecut de la simple suspiciuni la realități dureroase. Printr-o atitudine de genul, sunt cu voi, dar nu mă afișez cu voi, voi munciți pentru mine, dar eu vă tratez cu dispreț și aroganță, a reușit de la început să înlăture orice suspiciune legată de caracterul său. Opțiunile lui politice nu m-au împiedicat să cred că se mai poate face ceva pentru Educație, într-o întâlnire, la o lansare de carte am apucat să-i spun că „România Educată” și „Educația ne unește” sunt forme fără conținut și că, fără „școala într-un singur schimb”, nu se va putea face nimic concret și viabil. S-a uitat la mine surprins și mi-a spus „vorbește cu Deca” ! Eu nu am știut cine este Deca și sincer vorbind nici nu am vrut să aflu, prin urmare, am lăsat lucrurile așa, dar am tras concluzia că omul, ori este autosuficient, ori nu îl interesează. Nici acum nu știu care este adevărul. Eu mi-am văzut de treabă și am continuat să lupt pe căile pe care am mai făcut-o și pe care le cunoașteam mai bine. Apoi a venit momentul halucinant în care s-a întors din nou către liberali și când, cu tupeu maxim, ne-a spus „dragi liberali, mă mai susțineți o dată” ! Eu m-am ridicat atunci și am spus „da, dar nu înainte de a vă cere scuze pentru răul pe care l-ați făcut până acum liberalilor, în 2014 am muncit să ajungeți președinte și drept răsplată l-ați pus pe Cioloș, Prim - ministru, v-ați bătut joc de noi”. Bineînțeles că unii colegi mi-au spus să stau jos, să uităm ce a fost rău, că de acum o să fie bine. Nu am crezut o iotă, dar disciplina de partid uneori este o barieră în calea rostirii adevărului. Cu toate acestea, în 2019, am muncit din nou, zi și noapte, ca secretar general la o filială a partidului care îl susținea pentru un nou mandat, apoi, ca director de școală, am suportat controalele celor pe care astăzi îi susține și care atunci ne-ar fi omorât că suntem alături de el, am trecut cu bine peste toate încercările și a ieșit din nou președinte. Cu un guvern al nostru am crezut din nou că, în sfârșit, a venit timpul să se întâmple ceea ce așteaptă lumea încă din 89. Dar Semnele trădării au început, încet, încet, să apară din nou, ușor și pas cu pas, de la nivel local, până la cele mai înalte instituții. Politic vorbind, intervenția brutală a președintelui în activitatea guvernului prin care a impus, cel puțin declarativ, închiderea piețelor, a fost semnul că președinte funcționează cu frâna trasă, că nu dorește ca Ludovic Orban să câștige și alegerile generale. Printr-un singur gest, piețele nu s-au închis, dar s-a creat unda de șoc necesară nemulțumirii oamenilor și neparticipării lor la vot. Pe stradă oamenii ne-o spuneau în față, „prim măsura luată, ne îndemnați să nu vă votăm. Pentru că nu putem vota cu PSD, o să stăm acasă”. Și așa au și făcut, astfel, în loc să luăm 32-35 %, cât trebuia să luăm, am luat cât au estimat promotorii acestei strategii perdante, 25-28%. Semnele erau evidente, dar tot păreau incredibile.
Noul guvern a adus schimbări evidente, care au confirmat din plin toate suspiciunile, în Educație, CÂMPEANU a început să umple ministerul cu pesediști și să repesedizeze, pas cu pas, întregul sistem de învățământ. A dat o structură a anului școlar 2021-2022 asemănătoare structurii date de Ecaterina A, fără vacanță de iarnă, cu un semestru cât un trimestru și cu un semestru cât două semestre . Dacă mai punem și vacanța de la plecarea doamnei Iohannis în Egipt, avem o imagine completă a modului heirupist și la mișto în care a ajuns să fie condusă Educația, de un fost inspector, fără trecut, și de un triplu academician, de care se leagă suspiciuni grave legate de diploma sa de doctor în folosirea apelor uzate. Avem o imagine tristă și un tandem malefic, caracterizat prin amatorism, incompetență și printr-un dispreț cât FSN-ul (PSD+PNL) de mare .
08.08.2022
Gata ! România educată a oficializat plagiatul …..prin amnistierea plagiatorilor, furtul intelectual nu mai este condamnat … spor la furat și multe doctorate … păcat de cei care chiar au muncit pentru acest nobil titlu.
09.06.2022
Din păcate, omul a fost un ipocrit de la început, a jucat un rol nepersonal, a spus mereu ceea ce i s-a servit, nu a avut o cauză, un proiect personal pentru ceva, a mimat valori și mentalități corecte, dar, la prima încercare, a ținut cu tot dinamismul să ne arate că este gol, poate dotat cu niște formule fizice, dar ancorate doar în ceea ce este lume materială, fără nicio cunoaștere a ceea ce este natural și social, fără înțelegerea completă a realității, defecțiune profesională, limită a pregătirii inițiale, nepăsare, dependență totală, indiferent care este cauza, am fost păcăliți, mințiți, înșelați. Nu merita susținerea noastră, nu merita și nu merită nimic, merită doar disprețul nostru. Klaus, așa cum am luptat cu toate resursele noastre să ajungi de două ori președinte, nu te vom lăsa de azi înainte toată viața ta și o să-ți aducem mereu aminte de cei zece ani pe care ni i-ai furat mințind și trădând oamenii care și-au pus speranța și au crezut în tine. Să ne ajute Dumnezeu pe toți, după puterea cuvintelor pe care ni le-am respectat.
10.06.2022
Oare cum ar arata o lume în care EDUPEDU ar face mai puțină politică și ar prezenta lucrurile într-o manieră nealterată de vremelnicia intereselor mai mult sau mai puțin umane ? Declarațiile mele au fost, sunt si vor fi poate mereu folosite și interpretate într-o cheie politică, chiar si atunci când situația și momentul în sine nu le califică.
În primăvara anului 2021 s-a trecut la acțiune pentru punerea în practică a unui plan mai vechi al președintelui KWI, UN PLAN CLAR de înlăturare a lui Ludovic Orban de la conducerea PNL, tradus ulterior prin depersonalizarea și aruncarea în derizoriu a unui partid de referință în istoria romanilor. Într-o primă etapă, s-a trecut la acțiune împotriva oamenilor care l-au susținut pe Ludovic Orban și care ocupau funcții de demnitari ai statului. După prăpădul făcut pe acest palier, fără nicio jenă și în disprețul oricărei colegialități, un neica nimeni în PNL, ca militarul Ciucă, s-a ridicat împotriva președintelui PNL SECTOR 3, Antonel Tănase; nu avea Ciucă atâta armată câți ani de PNL avea Antonel Tănase. După arderea acestei etape, pasul următor a fost eliberarea deconcentratelor de oamenii care îl susțineau pe Ludovic Orban. Așa a început vânătoarea ! Am fost avertizat să „o las mai moale” cu politica, altfel am să fiu demis; am ales să nu pun mare preț pe această amenințare, deoarece nici nu îmi mai păsa dacă rămân sau nu ISG. Încă din toamna anului 2020, i-am scris domnului Orban că, la ISMB sunt doar un director mai mare care trebuie să pună în practică, cu și mai multă strictețe, aceleași legi idioate ale educației și că aș fi cu mult mai util, pentru o reformă reală a sistemul de învățământ din postura de parlamentar. Cred cu tărie ca până la un moment dat dăruim din ceea ce avem, dar fără doar și poate, se conturează și momentul în care TREBUIE să dăruim și din ceea ce suntem. Am făcut covid și le-am oferit foștilor colegi de la sector cel mai ușor moment pentru a mă lucra pe la spate, drept mulțumire pentru sprijinul pe care i l-am dat, Ciucu și-a încălcat toate înțelegerile pe care le-a avut cu mine … și așa m-am trezit că nu am susținerea filialei pentru alegerile parlamentare. Practic, la sectorul 6, trădarea și uitatul în oglindă au început cu mine, continuând la nivel de laitmotiv la nivelul intregului partid, IN PRIMUL RÂND ÎN FAȚA PROPRIILOR ALEGĂTORI. Cu toate acestea, chiar dacă am pierdut parlamentarele, inspectoratul nu a reușit să mă satisfacă din punct de vedere al planurilor și al proiectelor mele legate de educație. În condițiile în care posibilitățile de a realiza o schimbare reală erau foarte limitate, simțeam că acolo bat pasul pe loc. Mi-am dorit inițial inspectoratul, deoarece, venind după o lungă perioadă de timp în care, în calitate de consilier local la sectorul 6, am solicitat mereu situații legate de planurile de școlarizare, de programul scolilor, de gradul de ocupare a unităților școlare, de raportul dintre ceea ce propun școlile și ceea ce realizează ele pe baza cererilor de înscriere venite din partea părinților. Si asta chiar dacă am avut decizie de birou politic pentru a ocupa funcția de Secretar de Stat în Educație, pentru a nu o enerva și mai tare pe doamna ANISIE, dar pentru a-mi lua singur informațiile pe care ani de-a rândul le-am solicitat si nu le-am primit, am acceptat să merg inspector general. În acel moment eram director cu concurs și mergeam inspector general, adică un fel de director mai mare și cu venituri per ansamblu mai mici; se pot consulta declarațiile de avere. Mare progres ?… doar ca imagine și frecuș. În trei luni, mi-am făcut treaba, chiar m-am prins în horă (de data aceasta în hora mea) și am început să descopăr grave disfuncționalități în rețea, grave deficiențe manageriale la nivelul sectoarelor și al unităților școlare, nerespectarea normativelor, neîncadrarea în bugete, conturi poprite, sediu insalubru, cu un balcon sprijinit într-un par, inspectori care munceau în condiții improprii, o arhivă ca o bombă cu efect întârziat, o politică discriminatorie a ministerului față de Municipiul București. În mod oficial, am făcut publice aceste probleme în raportul despre starea învățământului bucureștean și în raportul către colegiul prefectural. În particular, am vorbit despre aceste probleme peste tot și oriunde am avut ocazia să o fac. Nu am stat pe loc, chiar dacă instituțional cam așa trebuia să fac, am propus măsuri și schimbări în ceea ce privește rețeaua școlară, politica de personal, administrarea, finanțarea. Am făcut, dar am și deranjat … si poate nu deranjam așa tare, dar a fost ceva DEFINITIV atunci când l-am susținut pe Ludovic Orban. În mai 2021, am simțit că sistemul îmi este potrivnic și am cerut să plec, aruncând în aer câteva probleme ale sistemului, pe atunci calde și grave. Ca legea incorectă a costului per elev care nu cuprindea și învățământul vocațional, ca dreptul ISG de distribuire a banilor destinați elevilor transformat ilegal în drept de rectificare, acțiune care generează practic o deturnarea legală/ilegală de fonduri. Prin mutarea banilor unor elevi de la o unitate școlară, care se încadrează în costuri, la o unitate școlară, care nu se încadrează în costuri, practic se produce o mutare ilegală a banilor dintr-un loc în altul, de la un elev dintr-o unitate școlară, la un alt elev dintr-o altă unitate școlară …etc. Din experiența administrativă pe care o am, această schimbare a destinației unei sume de bani nu poate fi acoperită printr-o măsură administrativă discriminatorie, fără încălcarea dreptului legal al celui care a primit prin lege o sumă de bani. Dar nu dădea bine să atac partidul și să critic o guvernare, din care făceam, până la urmă, și eu parte. Apoi, aceasta situatie exista cel puțin din 2011 de la LEN nr. 1, stiam problema, urma să o atac într-un context favorabil pentru a o rezolva. Știam la fel de bine că am șanse foarte mici să mai prind acel „context favorabil”, deoarece tensiunea politică se accentua, iar cei care doreau să-l debarce pe Ludovic Orban de la conducerea PNL nu puteau trece cu vederea rezistența conducătorului celui mai mare deconcentrat din țara și a celui mai mare ordonator secundar de credite din România; oricum, zilele îmi erau numărate de mult timp, CÂMPEANU a mai încercat în câteva rânduri să mă execute, dar i s-a spus stop. Lupta împotriva lui Ludovic Orban a fost intr-un crescendo, a fost evidenta și când s-a dat ordinul ca deconcentratele să fie eliberate de oamenii care îi erau alături …… moment in care s-a căutat, s-a regizat si s-a „gasit” un eveniment pentru a justifica demiterea mea. Au pus niște fete să mă „terorizeze” cu întrebări tendențioase, la care am si răspuns, în contextul unei ședințe de Consiliul General, ceea ce știam de la inspectorul cu comunicarea. Au făcut din țânțar armăsar, o hiperbolizare maligna in jurul a ceva imaginar ……. ministrul și-a făcut chiar o cauză din această mizerie, acuzându-mă de bullying ???!!!, fără să realizeze că, prin linșajul mediatic deplasat, el făcea un bullying instituțional nemaiîntâlnit. Ulterior, instituția Avocatului Poporului a anchetat situația și a dat o hotărâre prin care a stabilit că nu a fost vorba de niciun bullying, că ministerul a exagerat și că a avut o apreciere eronată asupra evenimentelor, le-as numi fara sa exagerez, pure fantasmagorii. Dar, momentul politic a descalificat importanta acestei actiuni, astfel, nu a mai interesat pe nimeni că o instituție a statului a acționat la comanda politică și ca a supus un om la niște abuzuri nemaiîntâlnite, chiar cu riscul compromiterii unei reputatii profesionale si umane. Printr-o propaganda susținută prin bani grei dați de către minister, prin drepturile de publicitate contractate la diverse televiziuni, oamenii au rămas în cap cu formula unor „declarații nefericite”. Apoi, sistemul mai are o problemă, este tratat pe bază de emoții, care sunt folosite în funcție de nevoi. Dacă un copil aflat la câțiva kilometri de un profesor, care practic nu are nicio legătură directă cu el, se aruncă pe geam, atunci rămâne la nivelul celor interesați de soarta profesorului dacă i-o pun în spate sau trec cu vederea ca și cum nu s-a întâmplat nimic. Omul are o problemă. Dar, dacă un om dintr-un alt sistem, calcă pur și simplu un copil cu mașina și îl omoară, iar apoi culmea, vine și îl mai și „încearcă” cu piciorul, nu mai deranjează pe nimeni.
Așa ajungem la o situație paradoxală în care cei aflați la distanță și fără legătură cu evenimentul, dacă sunt profesori, trebuie executați, iar cei care ucid în direct și se comportă fără scrupule, dar sunt polițiști, sunt scutiti. Cam asta este țara și realitatea crudă, în care unora li se reproșează lipsa de empatie când sunt agasati de niște jurnaliste plătite să provoace și alții sunt tratați cu clemență și înțelegere, chiar dacă ucid și se comportă cu victima fără scrupule.
SĂ NU MINIMALIZĂM NICIODATĂ PUTEREA INTRINSECĂ A ADEVĂRULUI ȘI MAI ALES NEVOIA ACESTUIA DE A SE MANIFESTA !!! VA GĂSI MEREU O CALE DE A SE AFIRMA !!!
12.06.2022
Trebuie să răsuflăm ușurați, s-a luptat Iohannis până nu a mai putut cu România lui Educată, și într-un final, și-a găsit salvarea la Ciolacu. Ne fac o nouă lege a educației și o nouă lege a salarizării, după chipul, posibilitățile și asemănarea lor. Am înțeles că se lucrează prin toate laboratoare la formule care, la o primă vedere, să fie cât mai cosmetizate, mai atrăgătoare și mai populiste, dar care să dezrădăcineze definitiv sistemul de Educație, în special învățământul preuniversitar. Trăim vremuri triste și se prefigurează vremuri și mai triste, parcă ne-am întors în anul 2010… dacă se va ajunge acolo, atunci cred că aceste legi vor trece exact ca și legea 1- prin asumarea lor de echipa Ciucă-Ciolacu. Exact formula PDL …
12.06.2022
Prin ultimele demiteri de la ISMB, unele justificate printr-o demisie aparent onorabilă, altele produse în forță, fără drept de replică din partea celor demiși, se revine în educația bucureșteană la situația din perioada guvernării Dăncilă. PNL a luptat din răsputeri să ajungă prima forță politcă a țării, până la un moment dat chiar a reușit, dar, prin intervenția brutală a șefului statului în viața PNL, partidul fost deviat de la cursul său firesc și, după debarcarea lui Ludovic Orban de la conducere, PNL a eșuat într-o guvernare pesedistă.
La nivelul Municipiului București, pe baza algoritmului politic dintre PNL-PSD, erau cunoscute din Aprilie 2022, deconcentratele care urmau să fie preluate de PSD. IMSB- ul și l-au dorit cei de la PSD. Să ne fie foarte clar, numirea șefilor de deconcemtratre se face pe o singură competență, cea dată de algoritmul politic, cei mai buni ai partidului care și-au dorit la negocieri acel domeniu. Restul sunt povești. In mod normal așa ar trebui sat fie, oamenii să știe că au condus x sau y și să asocieze corect minusurile sau plusurile de o anumită grupare sau de o anumită ideologie. S-ar termina cu ipocrizia, ar ști lumea exact cum stau lucrurile.
13.06.2022
A apărut și o hartă a democrației. După cum vedeți, de abia trecem clasa. La o notă de trecere de 6, noi avem 6,43. Adică suntem la limita democrației. Pe mine nu mă surprinde deloc această situație, atâta timp cât oamenii nu prea știu despre democrație, despre regulile și principiile democrației, atâta timp cât doar se consumă democrația și nu se pune nimic în loc, democrația șchioapătă, devine vulnerabilă, devine un intrument pervers în mâna dușmanilor democrației. Ca un regim imperfect, amenințat mereu de pericolul exceselor și al subminărilor, democrația este, prin echilibrul pe care vrea să-l producă în societate, un regim politic fragil, care, prin acțiuni abile ale celor avizi de putere, poate fi deturnată spre regimuri cu un grad ridicat se autoritare sau chiar spre regimuri totalitare. Cu tot riscul ei crescut de a eșua în regimuri autoritare, democrația este singurul regim politic cunoscut până acum care poate asigura funcționarea normală a societății, între ciclurile electorale, și care oferă societăților care o practică posibilitatea de descărcare reală a tensiunilor, cu ocazia fiecărei alegeri, în timpul ciclurilor electorale. Descărcarea și temperarea tensiunilor, după exprimarea opțiunilor, este direct proporțională cu gradul de implicare a cetățenilor și cu nivelul de reprezentativitate al câștigătorilor. Dacă etapa alegerilor este realizată și depășită cu succes, atunci tensiunile din societate scad, relativ ușor, datorită victoriei majorității, apoi urmează etapa gestionării acestei majorități. Aici intervine cunoașterea și înțelegerea democrației, mai ales trăirea ei în mod sincer și deschis. Puterea dată de majoritate, chiar dacă este tentantă, nu este o forță pe care să o folosești oricum sau împotriva regimului care ți-a dat-o. Din start puterea presupune responsabilitate, pentru cei care te-au ales și respect pentru cei care nu te-au ales. In democrație, ca reprezentat sau ales al oamenilor, trebuie să fii mai grijuliu față de ceilalți, decât ești față de tine însuți. Puterea în democrație este un Exercițiu de sacrificiu pentru binele celor pe care îi reprezinți. Între teorie si practică, democrația este o mare zbatere, în care oamenii vin cu toate calitățile și defectele lor. În funcție de pregătirea și personalitate lor, aleșii lasă să iasă la iveală atitudini (valori si convingeri care ii îndeamnă pe oamenii să apere și să păstreze ceea ce cred) și comportamente (acțiuni, fapte prin care fac ceea ce li se cere și schimbă ceea ce cred), mai mult sau mai puțin democratice. Practic democrația, peste cadrul legal, este dependentă de firea alesului, de determinarea și caracterul acestuia. Așa putem înțelege rolul șefului statului în acțiunea de creștere sau de descreștere a democrației. Dacă luăm acțiunile șefului statului, ca principal garant al democrației, și le asociem principiilor democrației, vedem că, din necunoaștere sau din interes (personal, clan, grup), principiile sunt subminate, ciuntite sau încălcate. Puterile sunt separate de formă, prim ministrul este transformat într-o slugă fără nicio legătură cu politicul, pluralismul este subminat cu nerușinare prin amestecul în viața partidelor și prin amestecarea partidelor și a ideologilor acestora, respectul minorității este grav afectat prin discreditarea opoziției… etc. Este clar, și fără această hartă, că Lucrurile au luat-o razna la noi și că ghinionul democrației este chiar Iohannis, cu mintea, sufletul și firea lui nedemocratice.
14.06.2022
Gata ! S-a răsuflat și examenul acesta … sunt publice subiectele ! Flutur este în top !
Nici nu este de mirare de ce 17.000 de elevi nu s-au înscris la examenul de Evaluare Națională…. Este posibil ca unii să fi avut subiectele de ieri, de astăzi .. Felicitări, domnule triplu academician ! Sub mandatul PNL - PSD de la Educație, integritatea devine o amintire.
Reforma managerială a domnului CÂMPEANU a dat roade, din prea multă competență, unii nu au mai ținut cont de lege și, la prima solicitare venită de la partid, au crezut că șeful este legea lor și au spus „să trăiți” ! Este evident că scăderea exigențelor a dus la scăderea calității actului managerial și a responsabilității managerilor. In 2020, m-am confruntat și eu la București cu o situație de genul acesta, eram în drum spre școala care urma să calce pe bec și, la un moment dat, șoferul îmi spune Domnu' General, auziți, școala x a dat subiectele înainte termen. Premoniție curată, eram la câțiva metri de școala respectivă, exact cum anticipam, disciplina de partid a fost mai tare decât responsabilitatea managerială. Pentru că toată structura asta managerială a fost creată de ministrul CÂMPEANU, cred că ar trebui să-și dea demisia de onoare. Cum nu are așa ceva, cred că ar merita și el să fie demis! Bineînțeles că nu o să se întâmple așa ceva, ați văzut vreodată corb la corb să-și scoată ochii ???
16.06.2022
Gata ! Iar s-au răsuflat subiectele. Astăzi.. Bucureștiul este în top …
„Nici nu este de mirare de ce 17.000 de elevi nu s-au înscris la examenul de Evaluare Națională…. Este posibil ca unii să fi avut subiectele de ieri, de astăzi .. Felicitări, domnule triplu academician ! Sub mandatul PNL - PSD de la Educație, integritatea devine o amintire.
Reforma managerială a domnului CÂMPEANU a dat roade, din prea multă competență, unii nu au mai ținut cont de lege și, la prima solicitare venită de la partid, au crezut că șeful este legea lor și au spus „să trăiți” ! Este evident că scăderea exigențelor a dus la scăderea calității actului managerial și a responsabilității managerilor. In 2020, m-am confruntat și eu la București cu o situație de genul acesta, eram în drum spre școala care urma să calce pe bec și, la un moment dat, șoferul îmi spune Domnu' General, auziți, școala x a dat subiectele înainte termen. Premoniție curată, eram la câțiva metri de școala respectivă, exact cum anticipam, disciplina de partid a fost mai tare decât responsabilitatea managerială. Pentru că toată structura asta managerială a fost creată de ministrul CÂMPEANU, cred că ar trebui să-și dea demisia de onoare. Cum nu are așa ceva, cred că ar merita și el să fie demis! Bineînțeles că nu o să se întâmple așa ceva, ați văzut vreodată corb la corb să-și scoată ochii ???”
16.06.2022
Unii știu subiectele înaintea tututor … De unde știu că subiectele sunt mai grele sau mai ușoare ..??? Probabil de la sursă, dar sursa poate emite păreri despre subiecte până la terminarea examenului ..? Educația este, ca și legea, o barieră pe care unii o trec sărind-o, sau trecând pe sub ea, iar alții așteptând să o treacă regulamentar …
17.06.2022
Este si mai frustrant când se amestecă elevii cu studenții … ca sa nu mai spun ca sunt niște diferențe foarte mari între elevii de gimnaziu si cei de liceu … Doamne, dacă tăcea … filozof rămânea 🤣
19.06.2022
După ce a subminat și discreditat „corpul experților”, acum vrea să creeze „corpul profesorilor”, vrea să facă ceva ca să nu se vadă că nu face nimic. In realitate, lucrurile stau altfel. In ultimii ani, în învățământul universitar, exigențele au scăzut atât de mult, încât, după terminarea studiilor, absolvenții licențiați în specializarea lor, ca să fii sigur că știu ceva din ceea ar trebui să știe, trebuie să îi mai treci prin niște filtre care să confirme sau să infirme că știu ceea ce diplomele lor spun că știu. Înainte, cei care se îndreptau către o facultate știau încă din școală suficiente lucruri pentru a discuta cu profesorii în mod aplicat și profesionist subiecte interesante despre domeniile și cunoștințele pe care voiau să le aprofundeze într-o facultate, iar când intrau în facultate, examenul de admitere era o GARANȚIE foarte serioasă că studenții chiar sunt pasionați de ceea ce fac și sunt pregătiți pentru meseria pe care urmau să o practice. De la vremurile de atunci, până la cele de astăzi, am avut schimbări și reforme care, în loc să facă mai mult bine, au făcut mai mult rău. Așa s-a ajuns în situația în care, după terminarea studiilor, trebuie să inventăm o grămadă de variante ajutătoare care să confirme „nimic”, de fapt care sa arate starea jalnică a produselor învățământului universitar românesc. Dar chiar așa, parcă studenților noștri nu le-ar ajunge 3+2 ani de studiu pentru a face dovada că știu ce trebuie să facă în disciplina, materia pentru care s-au pregătit, trebuie să mai facă MASTER didactic, stagiatură și să vedem ce o să mai inventeze. Asta în condițiile în care, cu toate neajunsurile sistemului de învățământ, gradul de profesionalizare a celor care reușesc să își ia definitivatul și titularizarea este foarte ridicat. In România, profesorii studiază câte 5-6 ani o disciplină și, dacă trec de definitivat și titularizare, ajung profesori care, chiar dacă nu au un har deosebit pentru activitatea de predare, nu poate nimeni să le reproșeze că nu știu carte și că nu își cunosc disciplina pe care o predau. Asta în timp ce, în școlile din Occident, gradul de profesionalizare a profesorilor este mult mai scăzut. Un absolvent cu trei ani de studiu poate preda 2-3, chiar patru discipline pe baza unui simplu curs, pe care l-a făcut pe parcursul celor trei ani de studiu. Pare ciudat și apare justificată întrebarea, cum de unii cu atât de puțin, pot face atât de mult, iar alții cu atât de mult, pot face atât de puțin ..??? Simplu, în Occident profesorii beneficiază de spații personalizate, de materiale didactice individualizate, softuri, programe, suport logistic corespunzător, spații suficiente pentru un act educațional desfășurat în condiții confortabile. La noi, profesorii cu multă carte, vin în sistem cu mult entuziasm și, în scurt timp, observă că nu au materiale, nu au posibilități, nu au spații adecvate, în aceste condiții plimbă cu ei hărți, planșe, cărți, teste, un an doi, sau când au nevoie, dar, cu timpul, obosesc, nu mai văd rostul acestor eforturi, iar, în condițiile unei salarizări umilitoare, fapta lor eroică dedicată elevilor devine o povară și un demers înjositor. Așa se face că, în Occident, cu o contribuție minimă din partea statului, în pregătirea viitorilor profesori, cei care intră în sistemul de Educație se profesionalizează prin munca pe care o fac cu elevii zi de zi, în timp ce la noi profesorii cu mulți ani de studiu, cu un grad foarte ridicat de profesionalizare, în lipsa condițiilor, se deprofesionalizează. Deprofesionalizarea cadrelor didactice nu se rezolvă prin introducerea masterului didactic sau prin introducerea corpului de profesori, ci prin îmbunătățirea condițiilor din Educație, prin personalizare, individualizare, suport logistic corespunzător pentru un act didactic de calitate, prin creșterea posibilităților pentru diversificarea activităților educative, prin îmbunătățirea programului școlii și a regimului de lucru al profesorilor. Primul pas… rezolvarea problemelor care țin de infrastructură…. Am să explic și chestia asta intr-o altă postare .
20.06.2022
Șmecheria abandonului și a îmbunățirii frecvenței a depășit limitele comunităților locale și a ajuns la loc de cinste pe masa Ministerului Educației. Până la intrarea problemei în atenția ME, abandonul și frecvența au fost subiecte grele pentru proiecte care să fie puse în practică prin Hotărâri de Consiliu Local, General sau Județean. Dacă s-ar face un audit, un control, o verificare legată de acest subiect, s-ar vedea că, în mărinimia lor, comunitățile locale s-au îngrijit de aceste probleme, chiar au alocat mulți bani în acest sens, dar că așteptările legate de aceste subiecte au fost dezamăgitoare. Practic, proiectele s-au exprimat și produs prin multe vorbe, multe hârtii și rezultate zero. Consecința, un abandon tot mai mare și o frecvență tot mai redusă. In schimb, frecvența și abandonul au devenit foarte profitabile pentru cei care au mimat această activitate, atât de profitabilă în cheltuirea banilor fără rost, cu avantaje personale maxime, încât a devenit sursă de inspirație și pentru alții. Ministerul Educației nu putea scăpa ocazia, cheltuirea banilor din PNRR este o mare problemă, ei trebuie să se ducă într-un fel, dar trebuie să se ducă și într-o proporție considerabilă unde trebuie. Abandonul și frecvența sunt motivele perfecte, pentru a justifica ceea ce nu se poate justifica, sunt într-un fel panseluțele sau bordurile din administrație. Când vrei să faci pierduți niște bani, pui panseluțe și borduri, când vrei în Educatie să faci la fel, dai vina pe abandon și pe frecvență.
Căile problemelor administrative și finaciare sunt complexe și în multe detalii au părți ascunse, dar, prin rezultate, se vede de la o poștă golănia cu care sunt sau se vrea să fie cheltuiți banii publici.
Nevoile Educației sunt altele, 543 de milioane de euro pot fi cheltuiți eficient, pentru rezolvarea problemelor de infrastructură din preuniversitar, elevii învață în 2-3 schimburi și școlile se plâng că pot trece în 4 schimburi. Să ai bani și să nu știi ce trebuie să faci cu ei este cea mai mare dovadă de incompetență, apoi, dacă ne gândim că sunt privați de condiții bune de studiu sute de mii de elevi, din învățământul obligatoriu, atunci constatăm că avem de a face cu o sabotare a educației. Lucrurile sunt mai grave decât par …
21.06.2022
Când scrii o moțiune de cenzură și nu știi ce scrii !!!
Departe gândul de mine să-l apar pe CAMPEANU, nu de alta, dar s-ar găsi o grămadă să creadă și așa ceva, cu toate acestea nu pot să nu remarc greșeala, ori din ce parte ar veni ea. Nu vreau să comentez întregul text, oarecum aș desființa moțiunea, atât datorită lucrurilor prezentate într-un mod neclar, cât și datorită unor interpretări și aprecieri eronate. Am să mă leg doar de aprecierea cu „masa caldă”. Nu știu de unde au tras concluzia că această etapă a educației s-ar adresa doar elevilor de gimnaziu..?? Întreb asta, deoarece am impresia că eu trăiesc pe altă planetă și nu cunosc realitățile pământene ale românilor, iar alții știu perfect cum stau lucrurile și mai și vorbesc despre ele în acte oficiale. Dar cred că este exact invers. Eu știu că învățământul gimnazial, ca parte fundamentală a învățământului obligatoriu, determinant în însușirea unor cunoștințe generale, în formarea unor deprinderi și descoperirea unor calități și valențe personale, este cea mai pribegită parte a educației, atât la nivelul elevilor, cât și la nivelul profesorilor.
Instituțional vorbind, Școlile Gimnaziale, oferă cele mai bune condiții elevilor din ciclul primar. Program de dimineața, avantajul folosirii sălilor de clasă la începutul zilei, aerisite și curate, profesori odihniți și cu un program normal. In timp ce elevii din gimnaziu care vin la școală, la ora 12.00-12.30 sau chiar 13.00, au un program școlar total neadecvat efortului intelectual pe care îl fac, au dezavantajul folosirii sălilor de clasă după ce au fost folosite de alții, de cele mai multe ori intră, împotriva oricăror norme elementare de igienă și confort, direct după cei de dinaintea lor, care în principal sunt din primar, care sunt de o altă vârstă și cu alte particularități educaționale și sanitare. Este mai rău ca la hotel, acolo se curăță, se spală, se aerisește după cei care pleacă, la școală, elevii nu contează. In general nu contează elevii din gimnaziu, nu contează cu nimic, școlile gimnaziale sunt cel mai puțin pregătite să le ofere ceva elevilor din gimnaziu. Pentru că am plecat de la masa caldă, ca parte a Educației care, într-o Educație organizată corespunzător, ar face legătura educației formale cu cea nonformală, apare fireasca întrebare, unde mai servesc masa caldă cei din gimnaziu, dacă ei vin la scoală după amiază/masă ..???🤣🤣🤣
Cred că v-ați prins de aberația din moțiune.
30.06.2022
Unde l-au găsit pe omul acesta ? Parcă ar fi de pe altă planetă. In viața mea am întâlnit militari deștepți, cu proprietatea cuvintelor, cunoscători de istorie, de geografie, buni la de toate, cu ăsta nu aș avea curaj să mă duc nici la o ședință de tragere obișnuită. Cu cât trece timpul și cu cât o dă mai tare prin bălării, cu atât îmi dau seama că stilul Viorica este varianta perfectă de guvernare a oamenilor cu veleități personale în funcții publice. Din poziția asta, nu se poate califica decât pentru funcția de slugă perfectă la unul după chipul și asemănarea sa. Suntem ca în bacurile cu Ițic și cu Ștrul … săraca țară !
Dacă trecem peste partea amărâtă a realității și căutam în istorie situații asemănătoare, este greu să nu remarci că Iohannis își caută slugile cam la fel cum și le-a căutat Carol al II- lea. Acesta, după brambureala sentimentală prin care a aruncat țara într-o gravă criză dinastică, a reușit în 1930 să păcălească elitele societății democratice de atunci și, sub cuvântul unor promisiuni, și-a înlăturat fiul(este drept minor) de la conducere și s-a proclamat Rege. Dar drumul de la promisiune la cuvânt a fost foarte scurt și după ce s-a văzut Rege, nu a mai ținut cont de nimic. Prima dată, și-a bătut joc de toți cu frumoasa și „bolnava” lui iubită, Elena Lupescu, (coincidență sau nu - PNL este în casa acesteia, data de „bolnavul” ei partener ) pe care a adus-o în țară și a transformat-o în mana lui dreaptă. Dacă se rezuma la problemele lui sentimentale, probabil lucrurile rămâneau niște chestii de viață privată, excentrică, care, până la un punct, puteau fi acceptabile. Însă lucrurile nu s-au oprit aici, cuplul legat de niște nevoi fizice naturale, peste limita unor trăiri emoționale normale, a început să se exprime politic și să manifeste abrupte și brutale dorințe de control și autoritate. A început prin a se amesteca în viața politică a partidelor, intervenind în viața PNL și impunând alt candidat pentru funcția de Prim Ministru decât cel pe care l-a stabilit în mod democratic partidul, prin structurile sale interne de conducere. Așa s-a ales țara, atunci, cu Prim Ministrul, cu unul ca Gheorghe Tătărascu, recunoscut pentru obediența și servilismul său față de rege. Prim gestul său, regele Carol al II-lea a spus pas marii familii a Brătienilor. Tătărescu a fost un fel de Ciucă, unul mai deștept, asemănător doar ca obediență, lipsă de caracter și experiență politică, iar Carol al II- lea, un fel Iohannis, poate mai bolnav și mai dictatorial, dar sigur cu mai multă experiență politică. Faptele și modul de acțiune se cam aseamănă, să sperăm că nu vom avea parte și de consecințe asemănătoare.
01.07.2022
După aruncarea în aer a pluralismului politic, acum vor să facă praf și separarea puterilor. Subordonarea justiției și folosirea acesteia pentru justificarea unor situații, care ar fi presupus „toleranță zero”, legitimează fărădelegea și fac, din justiție, un demers greșit. Încălcarea principiilor democrației afectează grav democrația. România încotro ..?
02.07.2022
Nu am crezut vreodată că, luptând pentru Iohannis, făcând campanie pentru el, acesta se va întoarce împotriva celor care l-au susținut și se va apropia de cei care i-au fost împotrivă. Chiar mai mult, am crezut că o să avem la conducerea țării un profesor pe care o să ne bazăm pentru a schimba și moderniza educația. Dar toate așteptările și speranțele noastre au fost curând înșelate, au fost călcate în picioare și desconsiderate, încet încet, am remarcat cu toții că, politic, social, economic, educațional, aproape în orice plan, Împăratul era gol, era fără conținut, fără caracter, fără demnitate. Am văzut că toleranța zero față de mizeriile, care altădată l-ar fi făcut să mormăie ceva, acum le agreează și le susține, că oamenii pe care altădată îi contesta, acum îi sunt foarte apropiați. Adică a întors lucrurile pe dos. Tot ceea ce atunci nu îi plăcea și îl determina să vadă în noi partenerii lui reali de luptă politică, acum îi place și îl face să ne vadă ca principalii lui dușmani. Probabil, cândva, o să realizeze că nu a procedat corect, o să înțeleagă că nu a făcut bine, o să-l cuprindă remușcările, dar pentru noi o să rămână cel care a pus guvernul Cioloș și cu acesta a făcut, în detrimentul PNL-ului, politicile PSD-ului, cel care, după toată această nenorocire, a mai cerut o dată sprijinul liberalilor și apoi i-a mai trădat și i-a mai călcat o dată în picioare. Printre multele rele pe care le-a făcut și le face, pentru Educație, răul cel mai mai mare este aventura Câmpeanu, abramburoiul doi. Ei se aseamănă ca două picături de apă, dacă trecem peste deosebirile de sex, restul este asemănător ca la carte, provin din PSD, sunt mari rectori, unul garantat de Vanghelis, altul de Ponta și de Iohannis, schimbă în fiecare an ceva, chiar și ceea ce au schimbat ei. Starea asta de lucru și de a funcționa a Educației trebuie oprită și demolatorul trebuie trimis acasă, cât mai repede, pentru a nu mai face rău.
06.07.2022
Prima victimă a unui discurs jalnic ar trebui să fie CÂMPEANU ! Președintele vrea să facă reformă, dar are două probleme, una, nu știe ce trebuie să facă, a doua, nu a găsit pe nimeni în stare să știe ce să facă, toți o dau la nimereală, fiecare vede o problemă, dar nimeni nu are o viziune clară asupra sistemului. Unul vorbește despre ore, altul despre conținuturi, părinții despre predare și profesori, politicul despre formare, etc. Toți o bâjbâie, iar sistemul de educație merge tot mai rău.
Vă garantez, așa cum v-am garantat de fiecare dată, că totul este o cacealma. Miza este mai mult cheltuirea banilor și mai puțin rezolvarea problemelor. Când o să se vorbească de infrastructură, de program de dimineață pentru toți elevii, de diversificarea formelor de Educație și a activităților educative, atunci o să încep să mai cred și eu ceva. Până atunci, aveți la îndemână, pentru a vă inspira, „școala într-un singur schimb”.
14.07.2022
Rector până la pensie..... și dincolo de ea !
După o primă analiză, legile propuse de CÂMPEANU pentru reformarea educației par mai mult niște forme fără fond, cu niște soluții, prin unele locuri, cu dedicație, pentru rezolvarea unor probleme personale sau de grup.
Trec peste descentralizare, reforma financiară, administrativă, infrastructura școlară, nu sunt lucruri importante, se poate și fără ele… 🤣🙈
Am să mă refer la două aspecte:
- Examenul de Bacalaureat, pe care îl propune CÂMPEANU în noua lege a educației, este o variantă asemănătoare cu varianta propusă în 1997 de ministrul Virgil Petrescu. Atunci efectul a fost unul prompt din partea elevilor, au ieșit în stradă, au protestat și s-a renunțat la propunerea ministrului, iar ministrul a fost demis imediat de premierul Ciorbea. Oare astăzi elevii sunt la fel de vigilenți și de activi … ?
- Pentru învățământul universitar, chiar dacă propunerea ministrului pare o schimbare în bine, prin trecerea de la un număr nelimitat de mandate pentru Rector, prin mărirea numărului de ani ai mandatului și prin stabilirea numărului de mandate de către Universități le lasă acestora posibilitatea să stabilească un număr de mandate în funcție de ceea ce doresc cei interesați. In cazul actualului ministru, ca om la venerabila vârstă de 54 de ani, mai are nevoie până la pensionare de două mandate de exact 5 ani, adică de exact cum o să propună universitatea al cărui rector este și exact perioada pe care el o propune prin noua lui lege a învățământului universitar. Să fie o simplă coincidență sau este pură premeditare. Indiferent de situație, rămâne gustul amar al unei suspiciuni de favorizare și de satisfacere a unor interese personale. In acest fel, pe lângă suspiciunile legate de teza lui de doctorat, controversatul ministru își mai adaugă la frumoasa lui carte de vizită încă o suspiciune legată de o lege făcută pentru el și ai lui .
14.07.2022
„Acestea sunt deciziile școlilor, sunt deciziile consiliilor de administrație care nu beneficiază de niciun alt filtru”…. Exprimare de ministru. Păi, să le bage pumnul în gură și să le spună și celor din CA ce trebuie să facă, nu este de ajuns că școala nu mai este reprezentată nici 50%, acum să nu mai conteze deloc, adică să ne întoarcem la un centralism feroce, în care acolo, unde nu poate tăia și face ce vrea ministrul, să facă administrațiile locale. Tot înainte tineri pionieri, uteciști și tovarăși ….viitor de aur VI se pregătește, dormiți liniștiti, CÂMPEANU gândește pentru voi ..🤣🙈
16.07.2022
Când educația o judeci după cifre și nu încerci să înțelegi ce este în spatele lor, ai medii înșelătoare, realități deformate, interpretări greșite. Din anii 90 spun, peste tot, că educația se duce, de la an la an, tot mai rău în jos, tot mai jos. Dacă încerci să înțelegi realitățile care au stat la baza acestei involuții, atunci lucrurile sunt foarte simple. România a avut, în ultimii ani, direcții de acțiune greșite, a desființat CAP, în loc să desființeze IAS, apoi, după ce le-a tăiat satelor craca de sub picioare, au vrut să le salveze și au inițiat politici de dezvoltare rurală. Adică au fost cam în contratimp. Politicile din educație, făcute de unii, care parcă ar fi trăit în ceruri, nu au ținut cont de nimic din ceea ce se întâmpla în jur și au centrat politica de dezvoltare a educației pe segmentul rural. Când eșecul politicilor de dezvoltare rurală a devenit evident, când oamenii de la țară au luat cu asalt marile orașe, sau după posibilități și nivel de adaptare, au început să plece masiv în străinătate, atunci au realizat că direcțiile din educație au fost trasate greșit și că efortul pentru rural a fost de prisos. In acest fel, revărsarea oamenilor de la sate spre orașe a făcut ca nevoile orașelor, lăsate de izbeliște până atunci, să devină o povară și mai grea pentru acestea. Astfel, împotriva tuturor statisticile care spuneau că scade numărul populației, orașele au devenit din ce în ce mai aglomerate. Această urbanizare accelerată a societății românești, petrecută ca urmare a eșecului politicilor de dezvoltare rurală și din cauza conectării la o Civilizație europeană preponderent urbană, cum îi stă bine în mod firesc oricărei civilizații, a făcut ca aglomerarea excesivă din marile orașe să afecteze și infrastructura școlară. Spațiile școlare erau insuficiente în marile orașe și înainte de accelerarea procesului de urbanizare a României, dar, pe măsura producerii acestei urbanizări, și mai ales pe marginea efectelor declanșate de lipsa spațiilor, sistemul a ajuns să fie incapabil să mai cuprindă în planurile lui de școlarizare toate solicitările venite din partea celor care doreau să învețe în marile orașe. In aceste condiții, în loc să se fi făcut ceea ce trebuie (un -PNRR- aplicat pe dezvoltarea infrastructurii din preuniversitar) si să fie gândite niște strategii care să vină în ajutorul celor care doreau să își facă școala la oraș, s-a mers din nou într-o direcție greșită, punând accent pe formarea profesională și pe dezvoltarea învățământului universitar. (Au făcut astfel o prioritate dintr-un învățământ care nu este obligatoriu și care, în curând, o să fie supradimensionat în raport cu cererea, care o să trăiască experiența Școlilor din rural, deoarece nu o să mai aibă studenți, acum elevii din gimnaziu vorbesc la ce școli să plece afară la liceu) Evoluția societății nu a ținut cont de ceea ce au gândit sau nu au gândit cei care au guvernat, a adus societatea romanescă în mod natural spre ceea ce trebuia să se întâmple. In aceste împrejurări, s-a ajuns în situația în care ceea ce trebuia să facă statul în mod organizat, au început să facă oamenii, de la sine, în mod dezorganizat, au început, cel puțin pentru liceu, să se îndrepte spre școlile din mediul urban. Suprasolicitarea Școlilor din mediul urban, a pus o presiune și mai mare pe scoli și a arătat, cu și mai multă putere, că școlile nu sunt deloc pregătite să poată face față noilor situații. Așa ne-am trezit că, în București, de exemplu, s-au înscris la examenul de admitere la liceu cu 1.400 de elevi mai mulți decât numărul de locuri fundamentate în planurile de școlarizare propuse de licee pentru anul școlar 2022-2023. Practic, din lipsă de viziune, un oraș ca București, cu resurse educaționale foarte bune, devine încet, încet, un oraș închis pentru elevi. Practic, în loc să construim școli noi, mai bine îi îngrămădim pe elevi în școlile pe care le mai avem sau, mai nou, îi lăsam pur și simplu pe dinafară. Și uite așa, dreptul la educație devine un privilegiu, un privilegiu al celor care se încadrează în numărul de locuri existent. Educația nu mai este nediscriminatorie, devine eliminatorie. Astfel, plusul de la Vaslui cu minusul de la București dau o medie bună, dar, prin care unul din rural poate sta pe șapte locuri, fără să aibă multe lucruri de care are nevoie, iar, în marile orașe, chiar dacă elevii au multe din lucrurile de care au nevoie, stau șapte pe un singur loc. Acest lucru arată că, atunci când neglijezi privirea în detaliu a problemelor, când îți lipsește o viziune clară, înțelegerea este viciată, iar soluțiile propuse sunt greșite .
17.07.2022
Ministrul Educației, dacă ar realiza ce tâmpenii spune, cred că ar pleca acasă mulțumit și satisfăcut că a făcut ceea ce trebuie. Toate aberațiile lui pleacă de la faptul că el nu înțelege învățământul preuniversitar, dar și de la faptul că nimeni nu știe sau nu are curajul să îi spună cum stau cu adevărat lucrurile.
Revin la cauze. Creșterea populației școlare în mediul urban a avut efecte dezastruoase asupra activității manageriale a unităților școlare din învățământul preuniversitar, în special asupra învățământului primar, gimnazial și liceal. Solicitările tot mai mari venite din partea părinților la înscrierea copiilor în clasa pregătitoare a dus, în mod constant, în mediul urban, la creșterea planului de școlarizare, creșterea numărului de clase.
Mai exact, într-o școală de nivel mediu spre mare, cu 25 de săli de clasă, care avea 10 clase de primar și 10 clase de gimnaziu, mai avea la dispoziție 5 săli de clasă pentru Cabinete - laboratoare. Creșterea solicitărilor și a numărului de clase a făcut ca, sub presiunea venită, în mod justificat din partea părinților, care doreau un program de dimineața, directorii să înceapă să elibereze încet, încet câte un cabinet sau câte un laborator, și au eliberat până nu au mai avut ce elibera. In acest fel, atât au eliberat spațiul școlar pentru a asigura tuturor elevilor un program de dimineața, încât școala a rămas fără Cabinete și fără laboratoare. Când nu au mai avut ce elibera, ministrul a dat la mâna CA dreptul de a administra spațiul insuficient și de a hotărî programul școlii după posibilități. Practic ministerul își asuma programul când mulțumea pe toată lumea, dar când nu o mai putea face, arunca pisica la școli să se descurce ele. Școlile asta au și căutat să facă și, într-un final, au hotărât ca toate clasele care sunt în cazul nostru, ipotetic, peste numărul de 25 (25 de clase - 25 de săli) să vină în program de după - amiază. Prin urmare, tot ce nu încăpea în schimbul de dimineața era trecut în programul de după - amiază, iar când nu au mai încăput nici în programul de după - amiază au trecut în programul de după, după - amiază, adică au trecut în trei schimburi. Lucrurile s-au agravat când s-a propus organizarea clasei pregătitoare și trecerea clasei a IX a la școlile gimnaziale. Atunci liceele s-au speriat că rămân fără ore și norme și, pentru a contracara pierderea, și-au făcut în regim de urgență, sfidând realitățile legislative și în detrimentul specializărilor lor de bază, școli gimnaziale. Din toată această evoluție haotică, făcută fără niciun studiu de impact, după niște păreri personale și fără să se țină cont de nimic, în cel mai tipic mod heirupist, școlile gimnaziale au ieșit cele mai șifonate, majoritatea funcționează fără Cabinete și laboratoare, fără mijloace didactice și auxiliare, fără posibilitatea de gestionare a unui portofoliu, cu obligația de a părăsi cât mai repede spațiul școlar pentru a da posibilitate altor elevi să vină la școală, pentru a se organiza o altă tură de elevi.
In aceste condiții a apărut PNRR, un program care s-a vrut a fi o gură de oxigen pentru rezolvarea problemelor din educație, în special a problemelor din învățământul obligatoriu, a învățatului preuniversitar. Dar surpriză, cei care trebuia să împartă banii europeni pe căprării, pentru a scoate educația din beznă, neînțelegând prioritățile, nu au văzut că nu mai au cum să mai facă ceva în învățământul primar, gimnazial și liceal, nu au văzut aceste lucruri, deoarece banul este greu de manevrat acolo, în schimb au văzut că lipsește ceva în învățământul facultativ (universitar), deoarece acolo, pe baza unei largi autonomii a universităților, banul se cheltuie mai ușor. Pe nimeni nu a mai interesat faptul că spațiul școlar din învățământul preuniversitar este exploatat pe ture, de mai multe rânduri de clase, și că această organizare face ca, pe de o parte, să se limiteze accesul la educație al elevilor, iar pe de altă parte să se împiedice individualizarea actului educațional și particularizarea mijloacelor de învățare. Folosirea la comun a resurselor educaționale aparținând unor generații foarte diferite din punct de vedere al vârstei și al nivelului educațional a dus la înlăturarea oricărei brume de confort emoțional sau educațional. Tratarea elevilor ca pe o turmă, la grămadă, în cele mai importante momente ale formării lor intelectuale, este rezultatul unei viziuni colectiviste asupra educației în care elevul nu a contat, în care el trebuia să fie fericit doar pentru faptul că i se oferă șansa de a învața, în care cantitatea nu putea depăși pragul critic pentru a crește calitatea.
In aceste condiții, nimeni nu vrea să înțeleagă că cea mai mare problemă a educației în România, de care depinde succesul tuturor ideilor, mai năstrușnice sau mai puțin năstrușnice despre Educație, este condiționată de dezvoltarea infrastructuri, de crearea de spații educaționale suficiente pentru ca elevul să aibă locul lui în școală, profesorul să aibă colțul (ca spațiu) și mijloacele lui educaționale în cadrul școlii, că școala trebuie dată elevilor și profesorilor, cu tot cu spațiile adiacente, pe parcursul întregii zile.
Dar în loc să avem așa ceva, în loc să construim și să asigurăm fiecărui elev un minim confort, fiecărei familii o minimă siguranță și încredere că școala face ceea ce trebuie, avem proiecte nerealiste, proiecte care sunt paralele cu nevoile reale ale educației.
Atenție ! În -PNRR - sunt prevăzuți bani pentru dezvoltarea infrastructurii în învățământul universitar … să zicem „foarte bine”, chit că parcă sunt prea multe universități și că azi, mâine nu mai au studenți nici marile universități.
Pentru învățământul preuniversitar, respectiv primar, gimnaziu și liceal, nicio investiție în infrastructura școlară, dar ….. ATENȚIE - se fac investiții de 543 milioane de euro în formare profesională …??? Toate teoriile spun că, atunci când o școală are probleme cu asigurarea condițiilor de bază, investițiile în formare profesională nu se justifică și că riscul de a se cheltui banii fără rost este foarte mare.
ATENȚIE - se investește masiv în condițiile materiale…????pentru laboratoare și cabinete… … care laboratoare și cabinete ..???? Cele care funcționează ca simple săli de clasă, în care învață pe parcursul unei zile două sau chiar trei clase diferite ..???? O pregătitoare, urmată de una din primar sau gimnaziu, urmate de încă una din gimnaziu sau liceu … adică bagă bani în niște investiții care, în formatul acesta, nu se justifică. Administrativ vorbind, investiția este din start un eșec.
Aceasta este marea viziune a ministrului educației despre cheltuirea banului public. Un dezastru, lasă potop în urma lui … ne vom prinde de cap în următorii 20 de ani după aberațiile acestui om fără direcție și fără viziune, care implementează „Educația distrusă”.
28.07.2022
Cacealmaua cu dezbaterea pe tema noii legi a educației continuă. După ce zilele trecute anunța :
„În data de 28.07.2022, între orele 10:00-13:00, va avea loc dezbaterea cu tema ”Rolul consilierului școlar și al consilierii în noua arhitectură educațională”.
La această dezbatere sunt invitați să participe inspectori școlari pentru învățământ special din cadrul ISJ-urilor, directori ai CJRAE-urilor, coordonatori CJAP și consilieri școlari.
În cadrul dezbaterii, vor susține ”alocuțiuni”:
- prof.univ.dr. Sorin Cîmpeanu, ministrul Educației;
- prof. psih. dr. Antoaneta Bolchiș, secretar de stat;
- prof. Radu Szekely, consilier al ministrului Educației;
- prof.univ.dr. Adrian Marian Roșan, director al Departamentului de Psihopedagogie Specială, Univ. Babeș Bolyai;
- prof. psih. Elena Oana Nechita, consilier școlar, fost coordonator CJAP Maramureș.
Locul de desfășurare: amfiteatrul Colegiului Național Mihai Viteazu din București.
Participare: fizic sau online.
Termen limită de înscriere: 26.07.2022, ora 16:00”.
Astăzi unde este dezbaterea ..??? Se pare că ministrul Câmpeanu și-a luat măsuri de precauție și a hotărât ca evenimentul să se desfășoare în regim videoconferință, cu link de acces, nu live pe pagina ministerului, cum era firesc pentru o dezbatere.
Agenda evidențiază faptul că nu prea e o dezbatere, ci alocuțiuni - probabil laudatio, și incantații la cât de prețios e proiectul noii legi și cât de maestru e dl. ministru.
Față de lista inițială a celor din minister anunțată săptămâna trecută s-au adăugat SS S Ion și SG Ioana Lazar.
Deci dezbaterea este o mascaradă frățească, care vrea să mimeze informarea și consultarea celor interesați.
30.07.2022
In disperare de cauză, CÂMPEANU caută soluții, cum nu prea mai are ce să dea, recurgere la șantaj și emoții.
Pentru a se pune la adăpost de protestele profesorilor, dar și pentru a mai face un pas în direcția promovării proiectului de lege a educației, a relansat ideea majorării salariilor cu 43% începând din Septembrie 2023, dar nu oricum și în orice condiții, ci doar dacă trece anul acesta legea educației …!??? Vă dați seama ce mizerie susține ? Mărirea salariilor cu 43%, din Septembrie 2023 este o manipulare grosolană, iar condiționarea creșterii salariilor profesorilor de trecerea legii Educației este un șantaj ieftin. Cam la atât se rezumă cumpărarea liniștii din partea profesorilor, la manipulare și șantaj.
In tot acest efort de impunere a unei legi pe care nu o vrea aproape nimeni, pentru a da o greutate mai mare manipulării și șantajului pe care îl practică, a considerat că puțina emoție l-ar face mai credibil. Așa a ajuns la o emoție serioasă, empatică, așa cum îi place lui, că doar este un om foarte empatic, și i-a ieșit povestea cu amenințarea. Cine să-l amenințe ? Mai ales după ce s-a aflat că nu el a făcut legile educației, în condițiile în care toată lumea știe că legile acestea sunt moftul lui Iohannis. Lamentările cu amenințarea sunt jalnice, nu impresionează pe nimeni. Oricât s-ar plânge, lacrimile lui de crocodil îl trădează ușor. Nu este credibil, legile propuse sunt forme fără fond, sunt făcute cu direcție pentru rezolvarea unor probleme ale clientelei lui politice. Practic sunt un dezastru! Dragi părinți și dragi profesori, dacă mai aveți o minimă dorință de implicare, ieșiți și protestați, nu vă lăsați păcăliți cu bani, minciuni, lacrimi. Opriți impunerea legilor proaste și trimiteți impostorul acasă!
06.08.2022
Alt eșec, nu sunt schimbări de fond, se vor schimba formele, oamenii vor fi aranjați altfel, dar în aceleași cadre cu aceleași lipsuri și nevoi … peste niște ani, un alt ministru o să constate că reformele lui Câmpeanu au produs un dezastru și mai mare … lipsa de viziune și de înțelegere a nevoilor imediate ale oamenilor, a nevoilor lor de confort și de stare de bine nu pot duce decât la eșec.
09.08.2022
Cât de viclean și de slugarnic trebuie să fii să ieși și să afirmi asemenea inepții. Când ți se rupe de banul public și îl folosești pentru a-ți acoperi lipsa de înțelegere a problemelor, atunci arunci cu ei fără număr, fără număr. Să ai buzunarele pline și să nu vezi nici în al 50- lea ceas ce trebuie să faci și să nu înțelegi cum se rezolvă probleme fundamentale ale educației ca abandonul și frecvența, arată că ministrul Educației este ca un părinte care, în fața nevoii de afecțiune și atenție a copilului, îi aruncă acestuia niște bani și spune să îl lase în pace, că el plătește suficient. Ministrul a ajuns la un asemenea grad de cinism, încât nu a învățat nici din viața personală că în fața unor probleme sensibile, banii aruncați aiurea nu sunt soluția problemei.
Un ministru întreg la cap și care ar dori cu adevărat binele elevilor ar trebui să știe că elevii pot fi aduși la școală și făcuți să învețe ceva făcând școala mai prietenoasă, activitățile din școală mai interesante, viața școlară mai comodă. Așa s-ar produce o stare de bine în mod firesc și natural, iar elevul mai puțin interesat de școală s-ar regăsi mai ușor și și-ar găsi și el un rost. Dacă școala ar arăta mai bine, dacă elevul ar avea locul lui bine precizat în cadrul școlii, dacă ar putea servi o masă caldă de calitate, dacă ar avea la dispoziție cele mai interesante mijloace didactice, instrumente, softuri, calculatoare, dacă școala i-ar oferi elevului un program adecvat și posibilitatea ca, prin activitățile desfășurate, să se descopere pe el însuși, atunci îmbunătățirea frecvenței și reducerea abandonului nu numai că nu s-ar reduce, dar ar ajuta pe mulți elevi să reușească și să-și găsească un rost în viață. Când ești o beizadea comunistă, nu ai cum să cunoști viața reală, când șmecheria și Fariseismul te-au aruncat pe cea mai înaltă treaptă a educației, nu ai cum să înțelegi un sistem atât de complex și dificil cum este educația. Această ultimă abordare a lui CÂMPEANU, prin care a arătat că nu știe și că nu poate, reprezintă actul lui de demisie morală de la conducerea treburilor Educației. Când se va oficializa acestă stare de fapt ..??? depinde de dorința de ieșire din acest impas și mai ales de cinismul celorlalți decidenți, în special a decidentului suprem, chiriașul de la Cotroceni.
12.08.2022
Nu cred că mai este pentru nimeni un secret faptul că graba lui CÂMPEANU de a arunca repede pe piață legile educației, se explică prin dorința lui de a da bine, de a bifa și treaba asta, dar mai ales pentru a rămâne în grațiile lui Iohannis. Nu știu în ce măsură a crezut că ceea ce face este bine, nu știu cât de mult a crezut că poate păcăli pe toată lumea, dar sunt convins că a mizat cu toată încrederea pe faimosul său stil propagandistic, heirupist, pe superficialitatea lui desăvârșită cu pretenții de înțelepciune exhaustivă. Este clar pentru toată lumea că sistemul de educație funcționează foarte prost, dar la fel de clar este pentru toți că, prin legile lui CÂMPEANU, o să funcționeze și mai prost. Legile propuse nu rezolvă nimic. Infrastructura rămâne neschimbată, condițiile rămân cel puțin la fel, Curricula și posibilitățile de studiu ale elevilor și de predare ale profesorilor rămân în aceleași blocaje. Practic, propune o lege care o să încurce și mai rău lucrurile. Dezastrul dorit de CÂMPEANU trebuie oprit pentru a nu ajunge să provoace o adevărată catastrofă în educație.
13.08.2022
La o primă lectură a legilor propuse de CÂMPEANU și de gașca lui rămâi șocat de spiritul în care au fost scrise, de răutatea cu care tratează sistemul de educație, de dedicațiile ascunse strecurate mincinos în diferite paragrafe, în general de abrambureala pe care o provoacă pentru a amesteca lucrurile și a crea impresia că se produce o mare schimbare. In realitate, nu greșesc foarte mult, se schimbă unele lucruri, doar că schimbările făcute ne trimit cu gândul la vremuri contestate și apuse, nu la modernitate și progres.
Nu am să mă refer la toate legile, nici măcar la toată legea învățământului preuniversitar, ci doar la articolele care se referă la finanțarea învățământului preuniversitar. Până la urmă, când este vorba de bani, îți dai seama cel mai bine de mojicia omului, în cazul de față de mojicia cu care a fost scrisă legea învățământului preuniversitar în materie de finanțare.
Hai să vedem despre ce este vorba !
Învățământul obligatoriu este gratuit pentru toți elevii. In virtutea acestui fapt, se calculează un cost per elev, o sumă de bani, provenită, mai nou, din diverse surse, alocată fiecărui copil pentru educația lui. Acest buget necesar școlarizării unui elev se fundamentează având la bază numărul de elevi împărțiți pe clicuri de studiu, care formează cifra de școlarizare și care, împreună cu costul standard per elev stabilit prin Hotărâre de Guvern, formează bugetul alocat educării fiecărui elev. Suma rezultată din banii alocați tuturor elevilor formează bugetul general pe care se constituie finanțarea de bază a învățământului preuniversitar. In particular, această finanțare este dedicată educației elevului, iar în general, pentru finanțarea cheltuielilor cu personal și materiale ale unității școlare, în care elevul învață și în care contribuie, cu banii alocați educației sale, la funcționarea unității școlare în care este înscris. Finanțarea de bază fundamentată de ISMB/ISG sau, după noua lege, de DGBIP/DJIP, este avizată de minister și aprobată de Ministerul Finanțelor, care, pe baza acestei aprobări, alocă banii stabiliți către UAT, iar ISMB/ISG-DGBIP/DJIP îi direcționează către unitățile școlare. Nu am să vorbesc despre cele două situații, separate administrativ una de alta, generatoare de confuzie și lipsite total de transparența necesară urmăririi traseului bugetului alocat unui copil, unei unități școlare (ca în cazul aceluiași buget alocat învățământului privat), am să mă refer la modul în care sunt folosiți acești bani în sistemul public de învățământ. Probabil, orientându-se după principiul „Domnul a dat, domnul a luat”, cei din minister, pătrunși de un profund spirit colectivist, după ce s-au văzut cu banii elevilor pe mână, au uitat că aceștia sunt ai celor care urmează să fie educați, că nu sunt ai lor, că nu pot face ceea ce vor cu ei, prin urmare au început să gândească rezolvarea problemelor după capul lor și au decis să se întoarcă la vremurile în care se lua de la cei care aveau și se dădea la cei care duceau lipsă, adică să ia de la școlile care se încadrează în costuri și bugetul alocat, care chiar ar mai avea bani pentru investiții si pentru recompensarea personalului didactic, auxiliar și chiar nedidactic, care prin munca lor au asigurat succesul școlii, funcționarea ei în bune condiții, au asigurat creșterea gradului de favorabilitate a școlii în rândul părinților și să dea școlilor care nu se încadrează în costuri, școlilor în care lucrurile nu funcționează foarte bine, școlilor în care părinții se cam feresc să ajungă.
Astfel, prin ART. 111, alin. 10, se stabilește ca în situația în care, la nivelul unor unități de învățământ, sumele repartizate în baza costului standard sunt insuficiente pentru plata drepturilor prevăzute la alin. 2 lit. a, DGBIP/DJI pot efectua redistribuirea acestor sume între unități de învățământ de pe raza județului/municipiului București. Apoi la alin 11, parcă pentru a da o justificare legală hoției făcute, se spune că: „aprobarea redistribuirii …. sumelor potrivit alin. (10) se va face numai după verificarea de către DGBIP/DJI, pe baza raportului de audit”… Întrebarea ridicată pe marginea acestei situații este … de când printr-o lege se poate lua ceea ce prin aceeași lege se dă .. asta în condițiile în care ceea ce se dă la toți, apoi se ia doar de la unii …??? și de când printr-un raport de audit se poate justifica luarea banilor unui/unor elevi dintr-o unitate și redirecționarea lor către alt elev/elevi dintr-o altă unitate ? Răspunsul este foarte simplu … de când există comunismul în capul unora care conduc și gândesc treburile educației, adică de pe vremea împușcatului, de pe vremea când această gândire era la rang de politică de stat. Exemplul de față ne arată că, nici acum la 32 de ani distanță de la revoluție, nu suntem departe de acele vremuri, că împușcatul ne-a lăsat cea mai grea moștenire posibilă, o armată de gânditori comuniști, care gândesc ca el și care încă sunt la conducerea treburilor statului.
In fapt, această abordare este un atac brutal la adresa școlilor care se încadrează în normative, care se încadrează în costuri, care au o activitate educațională apreciată de elevi, care au un management de succes, care se bucura de susținerea si prețuirea părinților, aceste școli au elevi suficienți și cu tot costul per elev scăzut, au un buget suficient pentru acoperirea cheltuielilor de personal și materiale proprii, chiar și pentru realizarea unor investiți sau recompensarea cadrelor didactice, dar banii le sunt luați. Unde se duc acești bani ..? La unitățile care nu au nimic din ceea ce au unitățile cu un management educațional și administrativ- financiar de succes, banii se duc la unitățile care nu se încadrează în costuri, care consumă mai mult decât au și își pot permite. Astfel, legea, în loc să vină și să rezolve această problemă gravă a funcționării unităților de învățământ, vine și legiferează o măsură comunistoidă, prin care ia banii de la cei care au și muncesc și îi dă la cei care nu au bani suficienți și, din diverse motive, unele chiar obiective, nu se încadrează în bugetul alocat. Spiritul acestei abordări îl plasează pe actualul ministru într-o altă epocă și aruncă proiectul România educată în plină epocă ceaușistă. Cam așa sunt gândite legile propuse de CÂMPEANU, cam așa înțeleg conducătorii de acum să ne țină legați de trecut și chiar să ne întoarcă la niște vremuri pentru care unii dintre noi au suferit și chiar au murit, ca să ne scape de ele.
Legea trebuie respinsă în integralitatea ei. Nu are o viziune modernă, nu vizează rezolvarea principalelor problemele ale învățământului românesc, nu promite nimic bun prin schimbările catastrofice pe care le propune, în schimb îndeamnă, instigă și favorizează șmecheria, rezolvarea unor probleme personale și de grup, sunt calea perfectă spre un eșec și mai mare.
13.08.2022
Se strânge lațul, eu am spus mereu că, sub masca de triplu academician, se ascunde o beizadea comunistă, un om foarte arogant și dominat de autosuficiență. Cam la aceste lucruri se rezumă interesul lui pentru Legea învățământului superior:
„1) Dacă ţi-ai pus în gând să avansezi repede în carieră furând şi scriind o teză de doctorat copiată (de obicei de altcineva) de la alții, bravo, ai mari șanse să-ţi reușească. Ai tăi din universitate te cunosc şi nu vor zice nimic. Asta deoarece CNATDCU nu mai există (cf. proiectul Legii învățământului superior)
2) Dacă ai un pic de noroc şi nu te prinde nimeni că ai furat, scapi de acuzația de plagiat după trei ani şi redevii cinstit (art. 154, alin. 1 din proiectul LIS).
3) Dacă ești prins totuși cu plagiatul, se cheamă că ai făcut o „eroare de citare”. Rămâi cinstit. (art. 154, alin. 2 din proiectul LIS).
4) Dacă nu reușești totuși să-i convingi pe ceilalți că nu a fost o eroare de citare, dai înapoi doctoratul plagiat şi redevii cinstit (art. 73, alin, 7 din proiectul LIS)”.
16.08.2022
La el minciuna este cât casa, ipocrizia și viclenia au atins cote inimaginabile, dar noi ce vină avem ..??? Eu personal am o vină cât universul, i-am făcut campanie ca unui liberal vechi, mi-am luat de la lume toate înjurăturile de rigoare, mi-am pus obrazul pentru el în fața oamenilor care mă cunoșteau, le-am garantat că, sub conducerea lui Ludovic, o să funcționeze ca un liberal, dar, cu toată reținerea pe care am avut-o față de el, față de trecutul lui mizerabil (valetul lui PONTA), mi-am călcat pe inimă și am respectat disciplina de partid. Atunci nu mi-am dat foarte mult seama că partidul s-a transformat după lichelele pe care le-a primit cu derogare, nu mi-am dat seama că erau unii care lucrau pentru alții, știam însă de tendințele centrifuge și acaparatoare ale foștilor pedeliști, de încercările președintelui Iohannis de discreditare a PNL. (Înlăturarea lui Ludovic în 2014- aducerea la conducerea partidului a Alinuței). Știam puțin și chiar dacă as fi știut mai mult, nu prea aveam ce face, la nivelul meu puteam să fac o opoziție foarte limitată. Dar nimeni nu a intuit derapajul democratic din vara lui 2021 și simulacrul de congres din Septembrie. Derapajul PNL și înlăturarea lui Ludovic au lăsat calea liberă pentru întoarcerea lui CÂMPEANU la preocupările care l-au compromis și l-au aruncat într-o zonă neagră a politicii românești. A servit multă lume și multă lume l-a susținut din obligație, existența lui politică nu are nimic cu reprezentativitatea politică și mai ales cu alegătorii de dreapta în numele cărora a ajuns ministru. El este doar produsul cel mai fidel al sistemului de relații personale create în jurul funcțiilor pe care le-a ocupat și a sistemului clientelar, care l-a creat pe el. De aici se naște întrebarea pe cine reprezintă CÂMPEANU ? Este CÂMPEANU îndreptățit să își asume elaborarea legilor educației, să dicteze asupra viitorului acestei țări ..???
18.08.2022
Un articol foarte bun, surprinde foarte bine momentele prin care domnul ministru și-a bătut joc de educație, de ceea ce mai era bun în sistem. Câmpeanu crede că ne poate fenta pe toți cu legile Educației, cum i-a fentat pe unii cu propriul doctorat, are șmecheria în sânge, este făcut pentru a instiga, manipula și profita. Dar oamenii încep să înțeleagă și, mai ales, să prindă curaj, își dau seama că măsurile acestui ministru sunt ca un cancer pentru Educație, pentru școală, chiar și pentru viața lor. Profesorii sunt, în general, foarte toleranți, uneori toleranța lor exagerată lasă impresia că sunt o masă tăcută și obedientă, dar, în realitate, lor le este jenă de faptul că unii nu au jenă. Cu toată jena, unii încep să își exprime nemulțumirea, să desconspire derapajele, să arate că ministrul Educației perseverează în greșeli. Chiar dacă unii se încăpățânează și, în numele algoritmului politic și a stabilității coaliției, îl mai susțin, trebuie împiedicați cu orice preț să mai continue demolarea și distrugerea învățământului românesc .
18.08.2022
La o primă lectură a legilor propuse de CÂMPEANU și de gașca lui rămâi șocat de spiritul în care au fost scrise, de răutatea cu care tratează sistemul de educație, de dedicațiile ascunse strecurate mincinos în diferite paragrafe, în general de abrambureala pe care o provoacă pentru a amesteca lucrurile și a crea impresia că se produce o mare schimbare. In realitate, nu greșesc foarte mult, se schimbă unele lucruri, doar că schimbările făcute ne trimit cu gândul la vremuri contestate și apuse, nu la modernitate și progres.
Nu am să mă refer la toate legile, nici măcar la toată legea învățământului preuniversitar, ci doar la articolele care se referă la finanțarea învățământului preuniversitar. Până la urmă, când este vorba de bani, îți dai seama cel mai bine de mojicia omului, în cazul de față de mojicia cu care a fost scrisă legea învățământului preuniversitar în materie de finanțare.
Hai să vedem despre ce este vorba !
Învățământul obligatoriu este gratuit pentru toți elevii. In virtutea acestui fapt, se calculează un cost per elev, o sumă de bani, provenită, mai nou, din diverse surse, alocată fiecărui copil pentru educația lui. Acest buget necesar școlarizării unui elev se fundamentează având la bază numărul de elevi împărțiți pe clicuri de studiu, care formează cifra de școlarizare și care, împreună cu costul standard per elev stabilit prin Hotărâre de Guvern, formează bugetul alocat educării fiecărui elev. Suma rezultată din banii alocați tuturor elevilor formează bugetul general pe care se constituie finanțarea de bază a învățământului preuniversitar. In particular, această finanțare este dedicată educației elevului, iar în general, pentru finanțarea cheltuielilor cu personal și materiale ale unității școlare, în care elevul învață și în care contribuie, cu banii alocați educației sale, la funcționarea unității școlare în care este înscris. Finanțarea de bază fundamentată de ISMB/ISG sau, după noua lege, de DGBIP/DJIP, este avizată de minister și aprobată de Ministerul Finanțelor, care, pe baza acestei aprobări, alocă banii stabiliți către UAT, iar ISMB/ISG-DGBIP/DJIP îi direcționează către unitățile școlare. Nu am să vorbesc despre cele două situații, separate administrativ una de alta, generatoare de confuzie și lipsite total de transparența necesară urmăririi traseului bugetului alocat unui copil, unei unități școlare (ca în cazul aceluiași buget alocat învățământului privat), am să mă refer la modul în care sunt folosiți acești bani în sistemul public de învățământ. Probabil, orientându-se după principiul „Domnul a dat, domnul a luat”, cei din minister, pătrunși de un profund spirit colectivist, după ce s-au văzut cu banii elevilor pe mână, au uitat că aceștia sunt ai celor care urmează să fie educați, că nu sunt ai lor, că nu pot face ceea ce vor cu ei, prin urmare au început să gândească rezolvarea problemelor după capul lor și au decis să se întoarcă la vremurile în care se lua de la cei care aveau și se dădea la cei care duceau lipsă, adică să ia de la școlile care se încadrează în costuri și bugetul alocat, care chiar ar mai avea bani pentru investiții si pentru recompensarea personalului didactic, auxiliar și chiar nedidactic, care prin munca lor au asigurat succesul școlii, funcționarea ei în bune condiții, au asigurat creșterea gradului de favorabilitate a școlii în rândul părinților și să dea școlilor care nu se încadrează în costuri, școlilor în care lucrurile nu funcționează foarte bine, școlilor în care părinții se cam feresc să ajungă.
Astfel, prin ART. 111, alin. 10, se stabilește ca în situația în care, la nivelul unor unități de învățământ, sumele repartizate în baza costului standard sunt insuficiente pentru plata drepturilor prevăzute la alin. 2 lit. a, DGBIP/DJI pot efectua redistribuirea acestor sume între unități de învățământ de pe raza județului/municipiului București. Apoi la alin 11, parcă pentru a da o justificare legală hoției făcute, se spune că: „aprobarea redistribuirii …. sumelor potrivit alin. (10) se va face numai după verificarea de către DGBIP/DJI, pe baza raportului de audit”… Întrebarea ridicată pe marginea acestei situații este … de când printr-o lege se poate lua ceea ce prin aceeași lege se dă .. asta în condițiile în care ceea ce se dă la toți, apoi se ia doar de la unii …??? și de când printr-un raport de audit se poate justifica luarea banilor unui/unor elevi dintr-o unitate și redirecționarea lor către alt elev/elevi dintr-o altă unitate ? Răspunsul este foarte simplu … de când există comunismul în capul unora care conduc și gândesc treburile educației, adică de pe vremea împușcatului, de pe vremea când această gândire era la rang de politică de stat. Exemplul de față ne arată că, nici acum la 32 de ani distanță de la revoluție, nu suntem departe de acele vremuri, că împușcatul ne-a lăsat cea mai grea moștenire posibilă, o armată de gânditori comuniști, care gândesc ca el și care încă sunt la conducerea treburilor statului.
In fapt, această abordare este un atac brutal la adresa școlilor care se încadrează în normative, care se încadrează în costuri, care au o activitate educațională apreciată de elevi, care au un management de succes, care se bucura de susținerea si prețuirea părinților, aceste școli au elevi suficienți și cu tot costul per elev scăzut, au un buget suficient pentru acoperirea cheltuielilor de personal și materiale proprii, chiar și pentru realizarea unor investiți sau recompensarea cadrelor didactice, dar banii le sunt luați. Unde se duc acești bani ..? La unitățile care nu au nimic din ceea ce au unitățile cu un management educațional și administrativ- financiar de succes, banii se duc la unitățile care nu se încadrează în costuri, care consumă mai mult decât au și își pot permite. Astfel, legea, în loc să vină și să rezolve această problemă gravă a funcționării unităților de învățământ, vine și legiferează o măsură comunistoidă, prin care ia banii de la cei care au și muncesc și îi dă la cei care nu au bani suficienți și, din diverse motive, unele chiar obiective, nu se încadrează în bugetul alocat. Spiritul acestei abordări îl plasează pe actualul ministru într-o altă epocă și aruncă proiectul România educată în plină epocă ceaușistă. Cam așa sunt gândite legile propuse de CÂMPEANU, cam așa înțeleg conducătorii de acum să ne țină legați de trecut și chiar să ne întoarcă la niște vremuri pentru care unii dintre noi au suferit și chiar au murit, ca să ne scape de ele.
Legea trebuie respinsă în integralitatea ei. Nu are o viziune modernă, nu vizează rezolvarea principalelor problemele ale învățământului românesc, nu promite nimic bun prin schimbările catastrofice pe care le propune, în schimb îndeamnă, instigă și favorizează șmecheria, rezolvarea unor probleme personale și de grup, sunt calea perfectă spre un eșec și mai mare.
19.08.2022
Incredibil, iar le sucește ca la Ploiești, cu cât au loc mai multe dezbateri, cu atât vor rămâne în picioare mai puține articole din proiectul inițial, cu cât vorbește și explică mai mult, cu atât se umple de ridicol și se izolează mai tare… adică din ce în de mai jos și mai pe făraș …
20.08.2022
Încă o escrocherie marca CÂMPEANU, care îmi dovedește că omul acesta nu vrea să rezolve nimic, vrea doar să păcălească lumea și să mintă inteligent.
In vechea lege, valoarea bugetului alocat educației era fixată la 6% din PIB, nu mai discutăm faptul că, sub conducerea lui, s-a ajuns la situația în care educația are alocat un buget sub 3% din PIB. În noua lege, pentru a justifica căderea sub această valoare fixă și pentru a crea impresia că este bine, a găsi o formulă inteligentă de stabilire a bugetului prin care educația va primi mai puțin decât ceea ce primea până acum, fără să mai poată spune că se încalcă legea. Într-un fel, pentru un stat mincinos ca al nostru, această abordare este un mare progres, deoarece se pune în situația să poată da mai puțini bani și chiar să îi facă pe oameni să creadă că vor primi mai mulți, dar, în realitate, pentru educație este o viclenie prin care sistemul trebuie să accepte că o să primească mai puțin, eventual să și aplaude, unii fraieri deja au început.
Pe vechea lege, la un procent de 6% din PIB, educația trebuia să primească, la un PIB de 218 miliarde euro, un buget de 13,08 miliarde euro, pe noua lege, la 15% din bugetul național consolidat, care acum este de 74 miliarde euro, educația ar trebui să primească 11 miliarde euro. Este clar pentru toată lumea că niciodată nu o să respecte nici legea aceasta, iar dacă cineva se mai îndoiește de aprecierea mea, atunci trebuie să îi spun că este evident că 13,08 de miliarde de pe vechea lege este mai mult decât 11 miliarde euro din noua lege. Normal că o să vină și o să spună că, în anii viitori, sumele o să fie mai mari atât la PIB, cât și la bugetul consolidat, dar aceste sume raportate la inflație și la scăderea puterii de cumpărare, vor fi sub nivelul actual al bugetelor atât în privința pierderilor personale, cât și a pierderilor ministerului Educației.
CÂMPEANU este șmecher și ne crede proști, grav este că mulți pleacă după fentele lui, din toate criticile de până acum, nu am văzut la nimeni îngrijorarea aceasta. Mie mi se pare cea mai gravă. Banii și, mai ales, administrarea lor dau calitatea sistemului. Dacă creăm o educație de calitate trebuie să avem în vedere un sistem de calitate, în care toți actorii să funcționeze corect și să beneficieze de recunoașterea socială și financiară, în conformitate cu importanța declarată a muncii lor.
23.08.2022
Examen după examen, elevii ăștia de clasa VIII parcă ar fi niște cobai, sunt supuși unui regim de evaluare tendențios, care nu are nimic de a face cu educația și cu dezvoltarea lor. Examenul de admitere organizat de colegii reprezintă mai mult interesele unor șmecheri și o cale de rezolvare mai ușoară a intervențiilor. Practic, examenul la liceu se vrea o barieră peste care să sară leii, pe sub care să treacă cățeii și în care dau și se lovesc de ea cei care au mai învățat ceva, dar nu au niște părinți care să se poată lupta pentru ei. „Vă roagă șeful” o să devină deviza ascunsă a activității de evaluare din spatele examenului de admitere. Vai de copiii cu părinți fără pile și fără posibilități.
Dacă este să vorbim de evaluare, trebuie spus că, în ceea ce privește evaluarea cumulativă, realizată în principal prin intermediul examenelor de final de ciclu, este total nefirească și în contradictoriu acțiunea de generalizare a învățământului preuniversitar cu cea de introducere a unei evaluări finale bazate pe un examen concurs.
Admiterea la liceu, în cadrul unui învățământ obligatoriu, ar trebui să se realizeze printr-un examen de evaluare general și nediferențiat, nediscriminator. Având în vedere această realitate contradictorie, organizarea în cadrul învățământului obligatoriu a unor examene concurs, care să aibă ca efect eliminarea elevilor care nu reușesc, este un nonsens, o activitate părtinitoare supusă altor interese decât intereselor reale ale elevilor. Evaluarea națională și repartizarea computerizată sunt cele mai obiective soluții de selectare și de repartizare a elevilor, sunt soluțiile acceptate cel mai ușor de elevi și de părinți.
25.08.2022
Când am citit despre reacția ministrului Câmpeanu la scrisoarea deschisă a celor 100 de intelectuali și am văzut că îi etichetează ca „grup de interese”, primul gând mi-a fugit la „agenturile străine” ale lui Ceaușescu. Mi-a părut rău că mi-am lăsat mintea să fugă așa departe, dar, văzând că el vrea să vorbească cu toți fără să îi asculte, mi-am dat seama că instinctul este cel mai firesc preludiu al rațiunii și că asocierea i se potrivește.
Este clar pentru toată lumea că ministrul Câmpeanu nu a avut o expertiză serioasă despre situația din învățământ și că, datorită neînțelegerii modului de funcționare a unităților școlare, nu și-a putut forma o viziune clară, prin care să explice și să justifice necesitatea adoptării unei noi legi a educației.
Dacă mai punem graba, cu care a pus în dezbatere legile și perioada în care a făcut lucrul acesta, parcă nu mai poți să crezi că este vorba de un act mânat de bune intenții ci de o acțiune premeditată, prin care a crezut că va arunca piatra în apă și toți vor sta ca proștii si se vor uita cu nepăsare cum se duce. Blitzkrieg-ul lui Câmpeanu, bazat pe idea de surpriză și pe tactica „lovește și pleacă”, pe cât a fost de năucitor, pe atât a reușit să provoace lumea și să îi ridice împotriva sa și pe cei la care nu se aștepta. Intelectualitatea a simțit cacealmaua lui Câmpeanu, iar aroganța și infatuarea lui l-au făcut indezirabil pentru aceasta importantă parte a societății. Câmpeanu nu este susținut de nimeni, elevii, profesorii, părinții, intelectualitatea în general, partidele politice, Parlamentul, sunt împotriva lui, îl susține doar Iohannis. Acesta, după ce nu a făcut în două mandate aproape nimic, crede că și-a găsit „Câțul” perfect pentru a da și în educație o lovitură pe măsura incompetenței lui. Câmpeanu, bazându-se pe această susținere, crede că legile vor fi trecute prin asumarea guvernului. Văzând poziția PSD-ului față de aceste legi, cred că și această ultimă speranță legată de trecerea legilor este cam riscantă, deoarece este posibil ca guvernul să nu voteze asumarea. Iohannis și Câmpeanu riscă totul, Iohannis nu mai are ce pierde, iar Câmpeanu este obișnuit să pice de papagal (antecedentul PONTA), practic avem de-a face cu o inconștiență politică revoltătoare, cu o sfidare brutală, cu un dispreț jignitor. Prin mobilizarea elevilor, a părinților, a studenților, a intelectualilor, în general, se pare că nimeni nu mai este dispus să tolereze inconștiența, sfidarea și disprețul celor care vor să-si facă un titlu de glorie dintr-un proiect eșuat.
27.08.2022
Înainte de tâmpeniile lui cu legile educației, ministrul Câmpeanu ar fi trebuit să ne spună cum stăm cu planurile de școlarizare propuse și cele realizate, cum se rezolvă problema elevilor care au ieșit din clasa a IV - a, într-un număr mai mare decât prevede legea cu privire la limita maximă de elevi la clasă ? Cum facem cu programul elevilor din ciclul primar care trebuie să învețe după amiază..?
27.08.2022
Majoritatea directorilor și a inspectorilor din Ministerul Educației și din Institutul de Științe ale Educației spun că nu au fost consultați în legătură cu cele două legi ale învățământului propuse de ministrul Câmpeanu. Atunci, în mod firesc, se pune întrebarea, unde și cu cine a făcut CÂMPEANU cele două legi ale învățământului..???
Se pare că cele două legi ale învățământului au fost concepute în perioada martie-iunie la un calculator aflat în biroul Ioanei Lazăr, decupat de la internet, într-un secret absolut.
Potrivit declarațiilor făcute de Ioana Lazăr, secretar general, la ME, grupul de lucru care a elaborat cele două legi ale învățământului, a fost condus de ea.
Cine a mai făcut parte din grupul de lucru ..??? Cine altcineva decât oamenii apropiați ei.
Cine sunt aceștia ? Toma Gabriela și Radu Szekely. Prin urmare, avem o echipă formată din:
1)Sorin Câmpeanu, șeful suprem, inginer de îmbunătățiri funciare, profesor la Agronomie, rector pe trei mandate. Doctor cu o lucrare celebră, dar pe care nu a văzut-o nimeni, „Cercetări privind posibilitatea irigării cu apă uzată provenită din complexele avicole şi de creșterea suinelor în condiții de protecție a mediului ambiant și stabilirea soluțiilor de proiectare a amenajărilor de irigații apă uzată". „Într-un limbaj mai simplu, dom' ministru a studiat dacă se pot iriga câmpurile cu apa rezultată din fermele de pui sau de porci. Educația a încăput pe mâna unui expert în zoaie”, într-un fel după cum spun unii, doctor în pișatul porcului.
2)Ioana Lazăr, secretar general care nu a predat niciodată. Absolventă a Universității Spiru Haret, NEACREDITATĂ, licențiată în drept la Academia de Poliție. Din 2005, jurist în MEN, prin transfer de la o firmă de taxi (Informație de la Adrian Gorun).
3)Toma Gabriela, absolventă a unei Universități private. Nu a predat niciodată. Directorul Departamentului Juridic.
4)Radu Szekely, Patron al unei școli private la Sibiu, care nu a predat niciodată, s-a afirmat ca traseist politic, a trădat USR pentru a rămâne consilierul lui Câmpeanu. Plimbă un câine prin minister, spre deliciul funcționarilor și uimirea vizitatorilor!
La cea mai scurtă analiză făcută echipei, care a lucrat la elaborarea celor două legi ale învățământului, rezultă că aceste legi au fost gândite de niște funcționari rupți de realitatea învățământului românesc. Soluția la această aventură legislativă este retragerea de urgență a celor două legi și abandonarea definitivă a proiectului.
27.08.2022
Ca să înțelegeți mai bine școala lui Câmpeanu, aveți aici programul unui copil la clasa pregătitoare, care începe la 11.15 și termină la 14.05… practic încep la o oră inacceptabilă (11.15) și la pas alert parcurg câteva teme, apoi fuguța trebuie să plece acasă. Dacă mai punem și faptul că, la sosirea la școală, intră într-o sală de clasă „proaspăt” eliberată de alți elevi, avem imaginea completă a respectului acordat elevilor, a confortului asigurat și a stării de bine pe care le-o provoacă. Elevilor le place la maxim, iar părinților le place și mai mult. Chiar mai mult, trebuie să fie fericiți că nu trec în trei schimburi, adică se poate și mai rău, iar dacă luăm în calcul și memoriul școlii 250 din 2021, prin care îl avertizează pe triplul academician că trec în patru schimburi, avem imaginea completă a dezastrului prin care trece educația.
29.08.2022
Teză verificată de instituția pe care o conduce ..??? Cine îl mai crede ..??? Să le-o ofere celor de la CNATDCU, să spună ei cum stă treaba cu doctoratul domnului …
Până una alta, ieșirea asta eu o văd ca pe o încercare strategică de a para avalanșa de semnături strânse împotriva lui, dar avalanșa rămâne avalanșă…. Din ce se vede în presă, pe stradă, la un pahar, peste tot, a devenit cel mai urât om … când ajungi în politică în situația asta, plecarea este o chestie de bun simț … cum nu are, o să fie demis … tic, tac ..
31.08.2022
Oare chiar nu mai contează nimic, oare chiar au ajuns să se considere zei ..??? Din ce se vede, se pare că nimic nu îi clintește din nebunia cu diversiunea legislativă promovată de Câmpeanu. Tragic este că a reușit să-l îmbrobodească și pe Iohannis, l-a făcut să creadă că sunt legile lui, în realitate, sunt o șmecherie inginerească prin care Câmpeanu a reușit să-l traducă pe Iohannis. Președintele a crezut că și-a găsit servantul perfect, dar, din păcate pentru el, a găsit doar un oportunist care îl minte cu succes. Vă dați seama pe ce mâini a ajuns educația ..?
02.09.2022
Marile capcane ale noii legi …
„Proiectul Legii Cîmpeanu – prezentat ca document reformator pentru sistemul educațional și social românesc – prevede că primăriile vor putea schimba singure, fără aprobare de la Ministerul Educației sau altă instituție a statului, destinația terenurilor și a clădirilor nefolosite ale școlilor, fără să aibă vreo condiție cu privire la destinația viitoare a spațiilor astăzi aflate în posesia statului. Preluarea terenurilor și clădirilor școlilor și liceelor, inclusiv a celor agricole, ar urma să se realizeze după doar 3 ani de nefolosire, fără dovada că în această perioadă autoritatea locală a realizat vreo analiză a evoluției demografice, mai ales după schimbările suferite în cei doi ani pandemici, precum și fără a proba realizarea de politici locale de atragere a agenților economici în localitate sau aplicarea de politici de stimulare a natalității”….
03.09.2022
Dacă nu mai contează grupurile de interese, formate din marii intelectuali ai acestui popor, observațiile unor instituții, inclusiv Avocatul Poporului, semnăturile oamenilor, revolta profesorilor și a părinților, atunci nu mai rămâne decât ieșirea în stradă ! Prin urmare, cu toată încrederea, ieșiți afară, protestați împotriva impostorului de la educație ! Jos cu demolatorul educației !
Nu vă fie frică, Câmpeanu pică !
04.09.2022
Pe 23 august am scris despre aceste lucruri …
„Examen după examen, elevii ăștia de clasa VIII parcă ar fi niște cobai, sunt supuși unui regim de evaluare tendențios, care nu are nimic de a face cu educația și cu dezvoltarea lor. Examenul de admitere organizat de colegii reprezintă mai mult interesele unor șmecheri și o cale de rezolvare mai ușoară a intervențiilor. Practic, examenul la liceu se vrea o barieră peste care să sară leii, pe sub care să treacă cățeii și în care dau și se lovesc de ea cei care au mai învățat ceva, dar nu au niște părinți care să se poată lupta pentru ei. „Vă roagă șeful” o să devină deviza ascunsă a activității de evaluare din spatele examenului de admitere. Vai de copiii cu părinți fără pile și fără posibilități.
Dacă este să vorbim de evaluare, trebuie spus că, în ceea ce privește evaluarea cumulativă, realizată în principal prin intermediul examenelor de final de ciclu, este total nefirească și în contradictoriu acțiunea de generalizare a învățământului preuniversitar cu cea de introducere a unei evaluări finale bazate pe un examen concurs.
Admiterea la liceu, în cadrul unui învățământ obligatoriu, ar trebui să se realizeze printr-un examen de evaluare general și nediferențiat, nediscriminator. Având în vedere această realitate contradictorie, organizarea în cadrul învățământului obligatoriu a unor examene concurs, care să aibă ca efect eliminarea elevilor care nu reușesc, este un nonsens, o activitate părtinitoare supusă altor interese decât intereselor reale ale elevilor. Evaluarea națională și repartizarea computerizată sunt cele mai obiective soluții de selectare și de repartizare a elevilor, sunt soluțiile acceptate cel mai ușor de elevi și de părinți”…..
09.09.2022
Gata ! „România educată” o cotește spre „Educația ne unește”, unirea politică o să fie urmată și de o unire educațională. De ce (PSD-mare si PSD-mic) să rămână dezbinați ..? Sub deviza „Uniți până la prostirea totală a oamenilor”, se vor lupta împreună să scoată un proiect de lege după chipul și asemănarea lor. Problema este că nu pot scoate altceva decât ceea ce gândesc, iar dacă ne uităm la ce spun nu sunt șanse să avem parte de ceva serios din partea lor.
10.09.2022
"România educată" devine „România furată”, încet, încet, se profilează conturul celui mai mafiot de stat pe care l-au cunoscut românii vreodată. Băsescu a condus țara în forță, dar le-a ordonat militărește oamenilor săi, a condus autoritar fără să afecteze prea mult esența democratică a construcției politice existente în societatea romanescă. Pe cât a favorizat pe unii, pe atât a supărat pe alții. A păstrat opoziția și a lăsat să funcționeze pluralismul politic.
Iohannis a venit de pe o poziție de calm și echilibru, s-a arătat conciliant și înțelegător, fără să facă nimic a reușit să îi determine pe unii să creadă că face ceea ce trebuie, a sădit iluzii și speranțe nejustificate.
A fost ajutat de toată lumea să își creeze o imagine de om punctual, obiectiv, eficient. Oamenii au lăsat garda jos și, fără nicio dovadă concretă, fără nicio justificare, și-au asumat această perspectivă. Ce a urmat ..??? Am văzut cu toții..? O ipocrizie nedisimulată, o trădare nemaiîntâlnită, o mizerie morală dusă la extrem. Dacă ar fi fost deviații fără consecințe demolatoare, probabil ar fi trecut și ar fi rămas în istorie ca niște accidente politice oarecare. Dar lucrurile au evoluat, în partea lor ascunsă, într-o direcție îngrijorătoare pentru viața noastră și amenințătoare pentru democrație. Iohannis nu a căutat să fie un șef de stat care să lupte, în numele partidului care l-a susținut, pentru binele întregului popor, el a luptat pentru a deveni exponentul central al tuturor corupților, mafioților și plagiatorilor din toate partidele. Așa și-a asigurat susținerea din partea unei majorități confortabile, care, în disprețul oricăror reguli și norme democratice, a acceptat coabitarea cu un președinte care le garantează siguranța și protecția necesare pentru gestionarea, în numele unui succes personal, a bugetului României și a fondurilor din PNRR. CÂMPEANU este efectul murdar al acestei complezențe politice promovate de un președinte tăcut și absent pe față, dar răutăcios, irascibil, răzbunător și total nedemocratic, pe culoarele ascunse ale Palatului de la Cotroceni. Jos Câmpeanu trebuie să meargă la pachet cu jos Iohannis.
12.09.2022
Educația informală în România este la fel de nocivă și de dăunătoare ca și întreaga politică de devalizare a țării, de trădare a intereselor naționale și transformare a țării într-o colonie a hoților, corupților și a plagiatorilor.
Cum tinerii sunt agresați la colțul străzii cu imagini inadecvate vârstei lor, cu reviste deocheate, cu tot felul de prostuțe la pagina 5, tot așa toți oamenii cinstiți trebuie să asculte sfaturile unor corupți dovediți ca hoți, trecuți prin cea mai înaltă formă de reeducare, prin facultatea de la mititica, sunt sfidați și jigniți în cele mai cinstite și serioase sentimente.
Modele informale și morale promovate în societatea românească prin Mass-media sunt împotriva oricărei normalități, împotriva valorilor morale acceptate și chiar instigă la încălcarea legii. Oamenii ajung să se întrebe de ce să fie cinstiți … ? Atâta timp cât unii fură și, după o mică reeducare, ajung modele, cinstea nu mai este o opțiune serioasă. Oamenii sunt puși în fața unei grele dileme, să rămână cinstiți sau să înceapă să tragă totul pentru ei. Li se oferă oamenilor modele greșite, sfaturi de la unii care nu ar mai avea ce să caute în fața oamenilor, suntem conduși, educați și sfătuiți de plagiatori și de foști deținuți. Cam asta le oferă țara românilor din punct de vedere informal … ce poți să faci într-o asemenea situație ..? Să îți iei boii și să pleci, să rămâi, în nebunia ta, cinstit și de neclintit în iubirea față de adevăr și dreptate, sau să urmezi modelul câștigător … să minți, să furi, să plagiezi … și să urci cât mai sus …
12.09.2022
Când la noi se vorbește din ce în ce mai mult despre deșertificare, când PNRR ul nostru este fără capitolul referitor la irigații, domnul nostru prezident ar trebui să explice românilor în ce complex de împrejurări a fost scos din PNRR capitolul referitor la irigații ..? Gurile rele spun că la indicația expresă a „marelui” conducător … Dacă este să fie așa, cred că avem de a face cu cea mai gravă sabotare a statului român și cu cele mai grave prejudicii legate de siguranța alimentară a românilor. Ar fi foarte tragic să fie așa, dar la atâta eșec, încă unul ce mai contează.
„Gura păcătosului adevăr grăiește” ! România eșuată nu a eșuat singură, se pare că este ajutată și chiar împinsă să eșueze de pe cele mai înalte poziții ale statului român.
12.09.2022
Oamenii ăștia sunt pafariști rău, vorbesc de masă caldă ca de o afacere personală nu ca de un act educațional. Masa caldă în școli nu trebuie privită ca o afacere, dăm mâncare și scoatem profit, nici ca pe o realizare politică, haideți mâncați și ne votați. Masa caldă în școli nu este nici măcar un act social, este doar o posibilitate oferită elevilor pentru a rămâne în școală, este practic o punte de legătură între educația formală și cea nonformală, este practic o formă domestică de educare a elevilor să mănânce civilizat la masă, să folosească tacâmurile, să socializeze relaxat servind masa într-un cadru formal. Masa caldă în școli nu este o șmecherie populistă și nici un hei rup legislativ folosit pentru a da bine. Masa caldă în școli presupune investiții, infrastructură suficientă, program de dimineața, cantine în școli.
Nu vorbesc nimic despre toate lucrurile acestea, vorbesc doar în termeni populiști de masa caldă, nu contează unde o servesc, nu contează ce fel de masă se dă, afacerea să meargă, doar ei sta dea bine. Astfel o nevoie stringentă, o condiție de bază pentru diversificarea formelor de educație, este deviată de la sensul firesc de dezvoltare a școlii și transformată într-un mod populist într-o măsură ineficientă, inechitabilă și discriminatorie. Când nu ai viziune și urmărești doar interese imediate, legate doar de comisioane, binele îl transformi în rău, iar lucrurile bune eșuează în măsuri greșite.
16.09.2022
Mereu am spus că, înainte de orice încercare de reformă, trebuie puse lucrurile la punct, adică nu operezi pacientul când dă semne de moarte, îl stabilizezi și îl pregătești de operație. La fel trebuia să facă și ministrul educației, trebuia să așeze lucrurile în sistem, să regleze numărul posturilor pentru personalul nedidactic și auxiliar cu nevoile reale ale unităților școlare, să regleze rețeaua școlară și să susțină realizarea unor consorții între școlile care se încadrează în normative și buget și cele care nu se bucură de favorabilitate din partea părinților, să susțină un cost per elev realist și suficient de diversificat pentru a acoperi toate realitățile, atât predarea la clasă, cât și predarea unul la unu specifică școlilor vocaționale, fundamentarea unor bugete cu linii bugetare deschise școlilor, transparente și corelate între școli și administrațiile locale, asigurarea unei asistențe economice în realizarea contractelor și avizarea cheltuielilor propuse și dorite de unitățile școlare, suport juridic.
Dacă rezolva aceste probleme, vă garantez eu că privea altfel sistemul de educație și venea cu alte legi, mai realiste și mai apropiate de nevoile reale ale educației.
26.09.2022
Ce mare ai fost Câmpeanule și ce mic ai ajuns !
Suspiciunile sunt niște adevăruri antepronunțate, pe care timpul le infirmă sau le confirmă. Triplul academician a plagiat !
La o așa rușine, există doar o soluție … DEMISIA !
29.09.2022
Actul de demisie ar trebui însoțit de scuzele de rigoare. Ceva de genul „Dragi români, vă rog să mă scuzați pentru nemernicia de care am dat dovadă până acum, de abrambureala și dezordinea pe care am provocat-o educației, de ipocrizia și minciunile, pe care vi le-am spus în numeroase seri la televizor, pe banii educației. Am crezut că sunt mai șmecher decât voi, am crezut că pot să vă păcălesc la nesfârșit, am crezut că, dacă am putere, pot să vă sfidez și să fac ce vreau eu cu voi. Am crezut multe, dar acum realizez că m-am înșelat, realizez că minciunile și plagiatul nu sunt soluția pentru a putea face politică la cel mai înalt nivel în democrație. Probabil dacă stăteam mai în spate și profitam la maxim de pe urma avantajelor, pe care mi le oferea titlul de DOCTOR, nu mă băga nimeni în seamă și rămâneam toată viața un plagiator nedescoperit, chiar un om respectabil și cinstit, dar, dacă m-am dus moț-cocoț, la vârful politicii, și acolo am mai făcut și pe nebunul cinstit, mi-am luat-o. Aveți toate regretele mele și mii de scuze”.
Adio, CÂMPEANU ! Eu zic că lucrurile nu trebuie să se oprească aici, să dea înapoi tot ce a obținut pe nedrept de pe urma titlului lui de doctor obținut prin plagiat .
30.09.2022
Câmpeanu minte până în ultima clipă, decizia lui este hotărârea partidului, fraierul nu știe politică, nu a înțeles nicio clipă că trebuie să îi reprezinte pe oameni. Nici nu are cum, în campania electorală a fost pus moț în fruntea unei liste și nu a catadicsit nicio clipă să facă campanie pe teren, printre oameni, a stat ca un popândău ascuns și a așteptat să muncească alții pentru el.
Campeanu este mitoman, nu poate trăi fără cel puțin o minciună pe zi. I s-a spus să plece, partidul s-a dus în cap, năzdrăvăniile lui au fost cireașa de pe tort, electoratul era scârbit de alianța toxică PNL-PSD, ciudățeniile și minciunile lui i-au scos din sărite pe toți, iar înverșunarea lui, în încercarea de a salva plagiatorii, a isterizat întreaga societate. Tupeul, aroganța și autosuficiența lui Câmpeanu au dus, printre altele, la căderea în sondaje a PNL la un minim istoric de 7% în București. Situația este și mai rea, deoarece electoratul detestă din ce în ce mai mult amestecul ideologic făcut în mod abuziv de către Iohannis. Când ai un premier ca Ciucă, un ministru al educației oportunist, șmecher și plagiator, un președinte habarnist, rupt de orice realitate, arogant și lipsit de orice empatie socială, oamenii au de a face cu un mare GHINION. Personajele acestea trebuie să plece, încrederea și speranțele oamenilor se pot reîntoarce doar după plecarea lor. Prin plecarea lui Câmpeanu, un prim pas s-a făcut, lupta continuă, urmează Ciucă și chiriașul de la Cotroceni !
