PERSPECTIVE ASUPRA UNUI NOU TIP DE ÎNVĂȚĂMÂNT OBLIGATORIU

Piedica cea mai importantă în calea organizării eficiente a educației școlare este desfășurarea cursurilor după un program organizat pe ture. Faptul că majoritatea școlilor generale din mediul urban au un program de dimineața, în care vin la școală elevii ciclului primar, și un program de după - amiază, în care vin la școală elevii claselor a V-a, a VI-a, a VII-a, uneori a VIII-a, creează numeroase disfuncționalități în ceea ce privește educația elevilor, activitatea profesorilor, administrarea școlii, viața părinților.

Acest program afectează viața școlară a elevului, deoarece, după terminarea orelor de curs, elevul este nevoit să părăsească incinta școlii pentru a face loc elevilor din tura de după -amiază. Pentru elevii din tura de după-amiază, acest sistem de organizare este deficitar, deoarece trebuie să intre într-un spațiu școlar neaerisit, și care nu este curățat, spălat, ca pentru cei din tura de dimineață. O deficiență majoră a unei astfel de organizări pentru ambele ture este faptul că nu își pot personaliza, întreține și folosi spațiul școlar pentru alte activități, în afara educației formale. Apoi, o asemenea educație nu respectă curbele de efort ele elevilor.

Pentru profesori, desfășurarea educației pe ture este o piedică majoră în efortul lor de personalizare și de individualizare a actului învățării. Profesorii sunt nevoiți, în tura a doua, să transmită cunoștințe într-un moment când, psihologic și medical, se știe că omul este predispus, manifestă o deschidere mai mare pentru activitățile practice.

Pentru administrarea scolii, activitatea pe ture este cauza celor mai multe probleme, atât legate de întreținerea spațiului școlar și a bazei materiale, cât și a problemelor cu elevii și părinții.

Organizarea educației pe ture este cauza celor mai multe și mai mari nemulțumiri ale părinților, care, în general, dacă au alternativă, părăsesc școala, care are un program în două sau trei schimburi, și aleg să meargă într-o școală, care are un program organizat într-un singur schimb. Programul școlii, care are o educație formală după-amiază, îi determină pe părinți să-și lase de dimineață copiii singuri acasă fără să mai aibă un control asupra modului lor de pregătire, asupra activităților pe care le desfășoară, fără niciun control în perimetrul casnic sau în afara lui. De multe ori, acest timp nesupravegheat din viața elevilor este o cauză a devierii lor de la activitățile școlare, a eșecului și a abandonului școlar.

În general, activitatea școlară organizată pe schimburi nu mai lasă nicio posibilitate pentru organizarea altor activități în afara educației formale.

Pentru trecerea la o organizare eficientă a programului școlii, se impune realizarea unor planuri de școlarizare care să respecte normativele privind proiectarea, realizarea și exploatarea construcțiilor pentru școli și licee, indicativ: NP 010 – 1997; normativele privind proiectarea, realizarea și exploatarea construcțiilor pentru grădinițe de copii, indicativ: NP 011 – 1997, să respecte dreptul elevului la un spațiu individual de educație.

Pe lângă nevoia unui spațiu școlar suficient, se impune și nevoia unor spații speciale destinate unor activități specifice, sport (sala de sport), citit (bibliotecă-sală de lectură, centru de documentare), artistice (sală de festivități, ateliere de instrumente muzicale, ateliere de pictură), lucru manual (ateliere lucru în lemn, fier, design, bucătărie, etc.). Astfel, elevii nu mai sunt nevoiți să facă orele de sport în săli de clasă improvizate sau pe holuri, au posibilitatea să-și facă temele în școală, să facă un joc sportiv, să cânte la un instrument muzical, să danseze, să picteze, să joace într-o piesă de teatru, etc. În cadrul educației nonformale, elevii au, în general, posibilitatea să-și descopere abilitățile fizice și îndeletnicirile practice, să-și întărească legătura cu școala, să își fixeze ținte și să își stabilească scopuri.

Pentru punerea în practică a unui program care să schimbe și să îmbunătățească organizarea programului activităților școlare, este nevoie ca legislația românească să facă distincție, nu doar în cuvânt, ci și în practică, între educația obligatorie și cea facultativă. Educației obligatorii trebuie să-i fie alocate toate resursele pentru desfășurarea ei în cele mai bune și civilizate condiții; de succesul acestui segment al educației depinde reușita tuturor celorlalte forme de educație. Educația facultativă trebuie ancorată mai mult în realitate și adaptată la cerințele pieței muncii, trebuie legată prin calificările promovate de economie.

Educația obligatorie trebuie să aibă în vedere evoluția copilului și nevoile lui educaționale reale. Pentru aceasta, se impune obligativitatea educației pregătitoare începând de la 3 ani. Astfel, trebuie organizate grupe pe niveluri de pregătire, nivelul unu, doi și trei ca o etapă fundamentală de pregătire pentru începerea educației școlare. Pentru reușita acestui tip de educație, se impune realizarea unor planuri de școlarizare cu grupe de 15-20 de copii, cadre didactice calificate și bine retribuite, programe de pregătire adecvate fiecărui nivel de pregătire. Practic, această schimbare transformă grădinița, dintr-o instituție care desfășoară o activitate educativă facultativă, într-o instituție care desfășoară o activitate educativă obligatorie.

Educația obligatorie organizată ca o educației eficientă trebuie să cuprindă educația formală, masa ca factor social și educativ, ca mijloc, nu ca scop, și educația nonformală.

Educația începe odată cu orele de la școală (educația formală) și trebuie să continue cu activități educative care se desfășoară în clasă sau în afara clasei, a unor activități opționale sau facultative (educația nonformală). Elevul este influențat atât de ceea ce face la școala, cât și de activitățile din timpul liber, prin urmare elevul trebuie atras spre activități intelectuale, fizice și culturale organizate și planificate de școală, după educația formală. Rămânerea elevului într-un mediu educațional organizat după orele de curs, face ca acesta să nu mai ajungă singur în fața televizorului sau a calculatorului, să nu mai rătăcească fără niciun rost pe străzi, să nu mai fie victima găștilor de cartier.

O schimbare de tipul organizării desfășurării cursurilor într-un singur schimb pe baza conceptului de educație eficientă ar pune, în primul rând, problema infrastructurii școlare, a insuficienței spatiilor școlare existente, a dotărilor necesare desfășurării unor activități educative. Pentru rezolvarea acestei probleme, se impune stabilirea, pe baza normelor de construcție a clădirii, a capacității reale a școlii, o corelare a spațiilor școlare existente cu numărul de elevi pe care pot să-i primească, identificarea surplusului de elevi și extinderea spațiilor existente sau construirea unor spații școlare noi, corelarea planului de școlarizare și a planului de încadrare, toate în mod etapizat, cu realitățile școlii, pentru realizarea obiectivului de a ajunge la un învățământ într-o singură tură și desfășurarea educației într-un mod eficient.

Înainte de demararea efectivă a proiectului, trebuie identificate spațiile existente la nivelul municipiului București, pentru a se propune ulterior idei de extindere a spațiilor existente, acolo unde spațiul permite, sau construirea unor complexe școlare noi.

Sub deviza „Vrem o școală ca afară, dar o vrem la noi în țară”, comunitatea locală trebuie să facă tot ce este politic, economic și educațional posibil, pentru a avea o școală bine organizată, modernă, eficientă și în care să investească cu încredere. Învățământul într-o singură tură oferă posibilitatea unui spațiu școlar personalizat, care poate contribui la creșterea calității actului didactic, la realizarea unui scenariu didactic mai eficient, la rezultate școlare mai bune. De asemenea, învățământul într-o singură tură duce la o mai bună și mai eficientă administrare a spațiului școlar, la reducerea semnificativă a distrugerilor, la creșterea duratei de folosință a mobilierului școlar de la 3-4 ani la 8-10-15 ani, la o altă atitudine a elevilor față de școală și, în cele din urmă, la economii financiare semnificative.

Realizarea programului „Școala într-un singur schimb” presupune transformarea programelor de tipul „Laptele si cornul”, într-o veritabilă masă de prânz caldă pentru elevi la cantina școlii, precum și introducerea unor programe de tipul „Școală după Școală”, în incinta școlilor, în care copiii să se poată juca, să-și facă temele sub o supraveghere de specialitate, să beneficieze de consultanță și sprijin psihopedagogic. În cursul serii, timpul rămas copilului va fi în întregime dedicat vieții de familie, cu educația sa informală, cu libertatea de a se bucura de comunicarea cu părinții și cu liniștea unei odihne necesare și binemeritate pentru toți membrii familiei.

Pilotarea unui astfel de proiect în câteva școli și replicabilitatea unor bune practici și în celelalte școli ale municipiului va crește gradul de satisfacție al părinților față de beneficiile școlii în viața copilului lor, va îmbunătăți implicarea lor în viața școlii, va ameliora comunicarea dintre părinți și școală, va contribui la îmbunătățirea rezultatelor școlare ale elevilor, la creșterea interesului față de școală, la o importanță mai mare a școlii în viața elevilor, la o vizibilitate mai mare a școlii în comunitate.

Pentru ca activitățile școlare desfășurate în cadrul educației nonformale să aibă continuitate și posibilități mai mari de afirmare, se impune constituirea unor centre educaționale sectoriale, la care să aibă acces gratuit copiii care s-au afirmat prin valoare și talent în cadrul activităților din școli.

Avantajele acestui sistem este siguranța mediului în care își petrece timpul elevul. Faptul că persoanele care coordonează grupul de copii au pregătire psihopedagogică este o garanție în plus. Relaționarea cu ceilalți îl va ajuta pe copil să-și dezvolte personalitatea și să-și facă prieteni atât prin joc, cât și prin activități educative.

Un alt aspect important, pe care trebuie să îl avem în vedere atunci când ne gândim la timpul școlarului, este existența unui program zilnic, care să nu sufere modificări de la o zi la alta. Nevoia de stabilitate în programul zilnic, îmbinarea jocului cu temele și învățarea sunt esențiale pentru un elev de școală generală. In momentul în care se simte în siguranță, poate fi creativ și poate explora mediul înconjurător fără probleme.

 

Obiective

 

·      Studiu privind necesarul de grădinițe/săli pentru extinderea obligativității învățământului de la 3 la 6 ani.

·      Studiu privind necesarul de școli/săli de clasă pentru desfășurarea educației formale într-un singur schimb, pentru desfășurarea în bune condiții a programului „Școală după școală”.

·      Respectarea normativele privind proiectarea, realizarea și exploatarea construcțiilor pentru școli și licee, indicativ: NP 010 – 1997; normativele privind proiectarea, realizarea și exploatarea construcțiilor pentru grădinițe de copii, indicativ: NP 011 – 1997.

·      Construirea de săli de sport în toate școlile.

·      Construirea de bazine de înot care să deservească școlile din marile cartiere.

·      Construirea/amenajarea, în fiecare școală, a unor biblioteci cu săli de lectură și centre de documentare.

·    Construirea/amenajarea, în fiecare școală, a unor spații speciale pentru servirea unei mese calde de către elevi, dotate cu materialele necesare și cu avizele igienico-sanitare, conform legii. (After school)

·      Centre educaționale sectoriale (la care să aibă acces gratuit copiii, pe modelul Palatul Copiilor).

·      Centrul de excelență al Municipiului București (dedicat olimpicilor).

·      Program anual de participare la spectacole de teatru/circ/zoo/expoziții, etc.

 

Avantajele proiectului: 

·      Asigură elevilor un program între orele 8.00 și 17.00. Activitatea elevilor, organizată în acest fel, asigură familiei un mare ajutor, deoarece elevii au un loc la școală, în timp ce părinții lor sunt încă la muncă. Astfel, școala se mulează pe nevoile imediate ale comunității și sprijină efectiv familia.

·      Asigură elevului un program zilnic constant, unitar și planificat pe o perioadă mai mare de timp.

·     Asigură elevului un context educațional, care îl apropie mai mult de școală și care îl ajută să se adapteze mai ușor la nevoile și exigențele școlii. Asigura profesorilor posibilitatea de a rămâne în cadrul școlii pentru rezolvarea problemelor curente legate de timpul de lucru.

·      Alimentație sănătoasă la cantina școlii.

·      Supraveghere constantă între orele 8-17(16) zilnic.

·      Suport de specialitate pentru efectuarea temelor.

·      Realizarea de activități extracurriculare într-un mediu familiar.

·      Confortul părinților, care își știu copiii în siguranță, pe o perioadă bine determinată, care poate coincide, în majoritatea cazurilor, cu programul lor de serviciu.

Su Supliment de timp liber în cursul serii, pentru cultivarea unei vieți de familie satisfăcătoare pentru toți membrii, cu posibilitatea alegerii dintr-o paletă largă de activități extrașcolare fără griji .