PARADOXUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ROMÂNESC

Paradoxul învățământului românesc unii sunt foarte deștepți iar alții, din păcate cei mai mulți, sunt sub nivelul minim de cunoștințe.......

Dacă toată lumea știe de ce reușesc unii, sigur sunt mai putini cei care știu de ce eșuează cei mai mulți. 

Eșecul celor mai mulți se datorează, pe lângă cauzele naturale, în mare parte, modului în care este organizata educația. 

După ce copilul învață la un an să meargă și la doi ani să vorbească începe pe la trei ani să-și formeze structurile logico-mentale necesare gândirii, adică învață să gândească. Perioada de la 3 la 6 ani este dedicată din punct de vedere al evoluție umane formării gândirii, a softului cu care apoi să asimileze și să proceseze informația. În occident și în lumea interesată de educație statul a înțeles importanța acestei perioade și a introdus aceasta perioada în învățământul obligatoriu, ca o etapă pregătitoare pentru educația școlară. 

La noi, în aceasta perioadă vitală pentru evoluția lor ulterioară, copiii încă sunt la GRADINITA și nu toți. 

După perioada de pregătire pentru SCOALA, în care determinante sunt atenția și afectivitatea, ca premise exterioare individului, joaca și manipularea obiectelor ca acțiuni proprii individului, urmează educația școlară și etapele acesteia pentru realizarea unei educații eficiente. 

Pentru realizarea unei educații școlare eficiente, educația trebuie să aibă ca valoare supremă individul și nu colectivul, și să cuprindă pe parcursul unei zile educația formală, masa (ca mijloc nu ca scop) și educația nonformală.

Pentru realizarea acestui tip de educație si a veni în sprijinul elevului, profesorului și a părintelui, asta pe de o parte, iar pe de alta parte în sprijinul familiei, școlii si a societății, programul școlii trebuie organizat într-o singură tură, toți elevii să înceapă programul dimineața și apoi, respectând dispoziția naturală a individului față de efort, să parcurgă pe parcursul unei zile toate etapele necesare unei educații eficiente. 

Printr-o asemenea educație se poate realiza o educație personalizată: profesorii pot avea spații personalizate iar elevii pot avea un spațiu individualizat. Scoala se poate administra mai bine si își poate gestiona mai eficient posibilitățile materiale de care dispune. 

Familia poate beneficia de un program prelungit al școlii care să fie în acord cu angajamentul ei profesional. 

Societatea are în cele din urma cele mai mari beneficii deoarece prin asigurarea unor activități educative în afara programului școlar întărește și consolidează educația. Elevul nu mai este lăsat în fața televizorului sau pe străzile cartierului ci este angrenat în activități educative voluntare care îi vor crește interesul față de școală și îl vor ajuta să-și cunoscă mai bine posibilitățile.

O educație organizată într-un mod eficient pe segmentul pe care și legea îl numește obligatoriu are șansa să mărească consistent numărul celor care reușesc. Altfel spus dacă acum reușesc cam 25-30% pe baza efortului personal și pe eforturile parinților, printr-o organizare eficientă a educației s-ar recupera încă 30-40% din elevii care astăzi nu reușesc pe calea educației raționale. Câștigul ar fi imens, o societate cu o reușită reala în rândul elevilor de 60-70 % ar fi premisa unui progres evident.