ACTUL DE LA 23 AUGUST (ÎNTRE NECESITATE ȘI IMPRUDENȚĂ) (7)

Primul act politic al primului guvern Sănătescu, făcut chiar în seara zilei de 23 august a fost predarea mareşalului Antonescu agentului rus Bodnăraş, locotenent dezertor din armata română, fapt ce constituie o dovadă evidentă că din primul ceas al funcţionării lui, acest guvern a fost nevoit să execute ordinele Kremlinului57. Cei doi Antoneşti au fost ridicaţi de la Palat încă din noaptea de 23-24 august de către o echipă de comunişti, si au fost transportaţi într-o casă conspirativă din Vatra Luminoasă unde au fost ţinuţi până la sosirea trupelor ruse în Bucureşti.

La întrebarea pusă de generalul Gh. Mihail lui Sănătescu: „Acum unde este?” acesta a răspuns: „A fost predat comuniştilor lui Bodnăraş”. Aflând despre acest lucru generalul Mihail ar fi afirmat: „ Bine măi dar asta este o ruşine. Rău aţi făcut. Este o ruşine şi pentru armată şi pentru neam şi pentru tron”57.

După cum a declarat fiul generalului Pantazi la 1 septembrie Antonescu şi ceilalţi miniştri arestaţi au fost vizitaţi pentru a doua oară de generalul Aldea, devenit între timp ministru de război, care i-a predat unui general rus58. Acesta s-a prezentat cu deferenţă Mareşalului şi l-a invitat într-un camion militar care i-a transportat până la Urziceni. De aici pe 2 septembrie au continuat drumul cu autocamionul până la noua frontieră, unde au fost îmbarcaţi într-un vagon de clasa a III-a şi după trei nopţi şi trei zile de mers cu trenul au ajuns la Moscova. De aici au fost transportaţi în nişte autoturisme la 60 de km. De Moscova la un castel cu un parc foarte mare. În primăvara anului 1945 Mareşalul împreună cu ceilalţi membrii ai guvernului său arestaţi sunt transportaţi la închisoarea de maximă securitate Lublianka, unde au fost supuşi anchetelor59. În 1946 Antonescu şi ceilalţi arestaţi sunt readuşi în ţară, pentru a fi judecaţi. Odată cu mareşalul Antonescu au mai fost judecaţi şi o parte dintre miniştrii lui. La 17 mai s-a dat sentinţa. Au fost condamnaţi la pedeapsa capitală mareşalul Antonescu, Mihai Antonescu, generalul Vasiliu, ministrul de interne şi profesorul Alexianu, fost guvernator al Transnistriei. Ceilalţi au primit diferite pedepse cu închisoare. Pe 1 iunie 1946 Mareşalul Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Piki Vasiliu şi Gh. Alexianu sunt executaţi60.

Imediat după executare au fost aşezaţi în sicrie pregătite din înainte, făcute din scândură de brad, iar când s-a înnoptat au fost duşi cu un autocamion la crematoriu, unde în noaptea de 1-2 iunie au fost incineraţi. Cenuşa Mareşalului se pare că a fost risipită pe terenul din spatele crematoriului, în Valea Plângerii, azi Parcul Tineretului, împlini profeţia făcută la proces în ultimul cuvânt când a spus: „Ţie popor ingrat nu-ţi va rămâne nici cenuşa mea”61.  Astfel în ziua în care ar fi trebuit să împlinească 64 de ani, Mareşalul Antonescu îi părăseşte pe cei pe care i-a condus, într-un mod tragic dar aşa cum spune gazetarul american Reuben Makham în cartea sa „Romania under The soviet Yoke” cu mare curaj, demnitate şi onoare62.

Rolul regelui a fost esenţial în pregătirea şi realizarea actului de la 23 august, regele a pus la dispoziţia complotiştilor zelul său arzător, prestigiul coroanei, numele său şi mai ales casa sa. Singura scuză pentru Rege este vârsta sa prea tânără. Când Hitler i-a atras atenţia lui Antonescu că regele s-ar putea sa fie implicat în acţiuni îndreptate împotriva sa Antonescu ar fi răspuns: „Nu este nici un pericol. Regele e un copil”. La care Hitler l-a avertizat „că şi un copil poate deveni periculos când cade sub influenţe rele”62. 

După executarea lui Antonescu, comunişti au avut grija să-i înlăture de la putere şi să-i supună unei crunte represiuni pe toţi cei care ar fi putut să li se opună. Căpitanul GH. C. Theodorescu, unul dintre participanţii la lovitura de stat din 23 august 1944, care a cunoscut consecinţele nefaste ale regimului instaurat de comunişti în România, a spus după mulţi ani „Astăzi după toate cele întâmplate îmi dau seama că arestarea mareşalului a fost o mare greşeală şi am regretat toată viaţa mea, faptul că, cu aprobarea mea, a fost predat comuniştilor pentru a fi judecat, condamnat la moarte şi împuşcat. Acest lucru nu mi-l voi ierta cât voi mai avea de trăit63” Majoritatea celor care atunci au crezut că fac o mare faptă patriotică sprijinind încetarea războiului împotriva Uniunii Sovietice, după ce au cunoscut consecinţele ocupaţiei sovietice şi apoi ale regimului comunist au regretat amarnic înlăturarea generalului Antonescu şi mai ales încetarea războiului împotriva Uniunii Sovietice înaintea semnării unui armistiţiu cu Aliaţii. Aproape toţi cei care au participat la actul de la 23 august, apropiaţi ai regelui, generali, sau chiar unii dintre comunişti, cum este cazul lui Lucreţiu Pătrăşcanu, au fost executaţi sau condamnaţi la ani grei de închisoare64. 

 Comunişti au preluat cu ajutorul sovieticilor puterea executivă în 1945, puterea legislativă pe 19 noiembrie 1946, în 1947 i-au înscenat lui Iuliu Maniu şi Ion Mihalache un proces prin care aceştia au fost condamnaţi la închisoare pe viaţă şi, au desfiinţat partidele politice istorice. După eliminarea principalelor partide politice, comuniştii dorind să preia controlul asupra întregii puteri politice îl silesc pe regele Mihai pe 30 decembrie 1947 să abdice şi să părăsească ţara. Astfel când Regele l-a înşelat pe mareşalul Antonescu chemându-l la Palat ca să discute asupra situaţiei frontului şi a încheierii unui armistiţiu şi l-a arestat şi predat comuniştilor şi mai ales atunci când a oprit războiul împotriva Uniunii Sovietice fără să fie încheiată o convenţie de armistiţiu, el a săvârşit o mare imprudenţă şi şi-a pregătit singur ceasul abdicării. La toate consecinţele nefaste ale actului de la 23 august 1944 se mai adaugă şi instaurarea regimului comunist  şi înlăturarea tuturor principiilor şi a valorilor pe care s-a bazat civilizaţia românească până atunci.