SĂ NU UITĂM POLITICA LUI BOC DE FALIMENTARE A ROMÂNIEI.

După ce au promis în campania electorală din 2008, din timpul alegerilor generale, că vor crește pensiile și că vor crește salariile profesorilor cu 50 % plus multe alte vrute și nevrute, când au preluat puterea, prima măsură a guvernării Boc, în decembrie 2008, a fost cresterea contribuțiilor sociale de la 10% la 10,5 %, deci salariatul a luat mai puțin bani iar angajatorul a plătit mai mulți bani. După această măsură dezarmantă pentru investitori, s-a trecut în cel mai pur spirit caghebist la denigrarea întreprinzătorilor mici și mijlocii care au fost făcuți hoți, evazioniști moguli, Boc a mers mai departe și a spus că 80% din întreprinzători fac evaziune, și că în România este inflație de firme. După discreditarea publică a acestor categorii sociale și economice respectabile, când această acțiune denigratoare si-a făcut efectul, în aprilie 2009, s-a impus impozitul fix prin care nu conta că ai profit sau nu, trebuia să plătești un impozit minim obligatoriu. După atacarea dură a acestui domeniu activ al economiei și prin aceasta a unei părți semnificatice a păturii de mijloc, s-a încălcat constituția, nerecunoscându-se o majoritate parlamentară, a fraudat alegerile, a ieșit din nou președinte și apoi ca orice măsură economică, si impozitul fix si-a făcut efectul dorit de cei  are l-au luat, au scăzut veniturile la buget. Băsescu a venit și a trecut la atacul celei de-a doua pături a clasei de mijloc, bugetarii, lansând mesajul că "măi bugetarilor voi stați pe umerii săraci ai patronilor" omițând să spună "mă bugetarilor prin măsurile proaste luate în economie de către Pogea, prin falimentarea a 400.000 de firme, nu mai sunt bani la buget și nu mai sunt bani să vă plătesc". Restul stiți ce a urmat. Concluzia acestei prezentări este că guvernul Boc a dat o lovitură demnă de o dictatură comunistă păturii de mijloc din Romănia. De ce este atât de rău lucrul acesta ? Deoarece baza unei societăți democratice este pătura de mijloc, ea este cea mai dinamică, mai interesată și mai dornică să miște societatea înainte, ca economia să prospere și ca oamnenii să o ducă mai bine. În acelați timp este pătura cea mai liberă, mai dornică să-și afime drepturile și libertățile, care își cunoaste cel mai bine drepturile. Mai exact această pătură socială nu pooate fi cumpărată, nu poate fi manipulată este o piedică pentru cei care cred că oamenii pot fi usor păcăliți și că lucrurile ies așa cum vor ei. Pătura de mijloc este o piedică mare pentru cei care nu vor democrație. Boc și guvernul lui a făcut tot posibilul ca această pătură să fie redusă cât mai mult posibil, să fie sărăcită , să fie adusă într-o stare de dependență și de obediență care să-i impiedice să se opună și să-i facă să răspundă la comenzile politice. Planul a reușit din punct de vedere al acțiunii, dar fără să fie însoțit de o acțiune în forță și de o represine pe măsură, așa cum este planul complet într-o dictatură comunistă, rezultatul a fost un eșec.