PENTRU O ȘCOALĂ MODERNĂ ȘI EFICIENTĂ

Până în 1945 școala românească a fost organizată, mai ales prin reforma lui Spiru Haret, la fel ca și majoritatea școlilor moderne din lume. După 1945 comuniștii au constatat o realitate contradictorie și anume că avem un învățământ modern dar că el este destinat și deschis doar unui grup restrâns provenit în mare parte din rândul celor înstăriți. Dorind să-i alfabetizeze pe cei mulți și nevoiași, un act lăudabil și care scuza orice mijloace în acel moment, au hotărât să-i bage în școlile existente dar insuficiente. Insuficiența spațiului școlar i-a determinat să treacă la organizarea învâțământului pe ture sau în scimburi. Acolo unde s-a ajuns la organizarea activității școlare pe trei sau chiar patru schimburi s-a făcut un puternic rabat la calitate. Trist este faptul că astăzi la aproape 70 de ani de la acele măsuri care priveau în mare parte cantitatea, încă nu am reușit să depășim acel moment și încă avem școli organizate, împotriva oricărei logici pedagogice, în schimburi sau pe ture, ca o fabrică în regim de muncă obligatorie din timpul comunismului. Școala trebuie organizată într-o singură tură, astfel încât elevii să vină la școală la ora opt și după educația formală, constând din predat și ascultat, să rămână la școală, să servească o masă caldă, gratuit, subvenționată sau pur si simplu contra cost, să-și facă temele sau să desfăsoare diferite activități sportive sau culturale. Practic în acest fel elevul este reținut o mare parte a zilei în școală, nu mai pierde timpul prin cartier, în fața televizorului sau a calculatorului, este sub supravegherea cadrelor didactice și se reduce astfel dezineresul, indisciplina și abandonul. În același timp activitatea elevului este corelată cu activitatea părintelui, findu-i acestuia din urmă de un real ajutor. Astfel printr-o organizare modernă și eficientă a școlii activitatea școlară satisface cerințele părinților și ale comunității.