Să-i dau o floare doamnei învăţătoare ?!

E martie !
Şi e frumos şi este soare.
E ziua ta, iubită-nvăţătoare!
Aş vrea să-ţi dăruiesc
Din sufletu-mi curat,
O floare...

Dar n-am să pot,
Că-n ţara noastră chinuită
O floare-i socotită ...mită!
Şi nici n-aş vrea pentru o biată floare
S-ajung de-acum corupătoare.
Şi mă gândesc de am vreo vină
De ţi-aş planta-o în grădină ?!
Mi-a spus şi sora mea mai mare
Nici mamei să nu-i dau o floare,
Căci sora mea e mare, dar scrântită
Şi ea va socoti că-i mită
Că pentru această îmbobocită floare
Mă pune mama prima la mâncare!

Aşa că, scumpă-nvăţătoare,
Atunci când mă voi face mare
Şi voi elibera această ţară
Din ghearele ce crude-o înhăţară,
Voi da un ordin sau o lege
Sau un decret prin care,
Orice fiinţă iubită de sub soare
Să aibă dreptul să primeasc-o floare...