CLASA PREGĂTITOARE.

Clasa pregătitoare la școala generală este în principiu o idee bună, dar în practică o măsură incomodă, derutantă şi fără susţinere. Introducerea clasei pregătitoare la ciclul primar din învățământul preuniversitar a pus şcolile în faţa unor întrebări aproape fără răspuns.

Unde se vor face aceste grupe pregătitoare ? Asta în condiţiile în care acum majoritatea şcolilor nu au spaţiu suficient nici pentru planul de şcolarizare existent.

Cu ce cadre didactice se vor face aceste clase ? Asta în condiţiile în care deja în învăţământul preşcolar şi primar există deficit de personal şi un dezinteres teribil pentru cariera de profesor ?

Cum vor arăta spaţiile şcolare destinate claselor pregătitoare si unde îşi vor face necesităţile copiii de la clasa pregătitoare ?

Referitor la prima întrebare se poate spune că vor fi desfiinţate cabinetele care mai sunt şi probabil se va trece la un învăţământ pe trei ture, adică pe trei schimburi, ca la fabrică. Astfel, în loc să subţiem sistemul şi să trecem ca peste tot în lume, unde se trăiește normal, la un învăţământ într-o singură tură, la un învăţământ cu clase personalizate şi cu posibilitatea ca elevii să-şi continue activitatea în şcoală şi după obișnuitele ore de predare, într-un program organizat consacrat sub numele de "şcoală după şcoală", şi să creștem calitatea, noi comasăm spaţiul şcolar şi trecem la un învăţământ la grămadă, în care elevii trebuie să plece cât mai repede din şcoală pentru a lăsă locul altora, afectând grav actul de educaţie şi reducând calitatea.

Referitor la a doua întrebare se poate spune că ea a generat încă de la început un paradox si anume că grădiniţele vor grupa pregătitoare la ele în timp ce şcolile şi personalul didactic din învăţământul primar nu doresc clasa pregătitoare la şcolile generale. Apoi se ridică problema dacă şcolile generale au personalul didactic calificat în rândul personalului existent pentru a prelua o asemenea sarcină şi dacă au numărul necesar de cadre didactice care să preia aceste clase pregătitoare.

De exemplu în Bucureşti sunt în jur de 30 de scoli generale în fiecare sector, deci 30 x 6 = 180 de şcoli, dacă în fiecare şcoală sunt prevăzute în planul de şcolarizare cel puţin 3 clase rezultă că numai la nivelul Municipiului Bucureşti sunt necesare în anul începerii grupei pregătitoare 540 de cadre didactice care să acopere aceste posturi. În realitate numărul necesar este mai mare.

Cât despre a treia chestiune toată lumea își dă seama că este o problemă pur economică ce ține de reducerea personalului deoarece prin aducerea copiilor la şcoală aceștia nu mai beneficiază de atenția și de educația pe parcursul întregii zile din partea a două cadre didactice ci doar de educația unei singure învățătoare pe doar patru ore. Practic la „clasa pregătitoare” la școală copilul vine la ora opt și pleacă la ora 12 în timp ce la „grupa pregătitoare” la Grădiniță copilul vine la ora 8 și poate pleca la ora 17. În faţa acestor considerente nu mai contează că, copiii nu au un mobilier adecvat, că nu au posibilitatea de a avea nişte toalete corespunzătoare vârstei lor, că nu mai pot rămâne la şcoală toată ziua, că pur şi simplu unii copii sunt prea mici pentru spațiul şcolar.

Deci dintr-o dată ne confruntăm cu un deficit de spaţiu şcolar, cu un deficit de personal calificat din rândurile celui existent şi în cele din urmă un deficit real de personal, de cadre didactice de care şcolile au nevoie şi nu le au, cu reale probleme pentru copii şi pentru părinţi.

În aceste condiţii toată lumea se întreabă, şi pe bună dreptate mă întreb şi eu, oare cum o să fie cu clasa pregătitoare şi mai ales care vor fi în condiţiile actuale efectele pe termen mediu şi lung ale acestei măsuri ?
Având în vedere aceste considerente putem trage concluzia că logica măsurii de a face obligatorie clasa pregătitoare este una pur economică. S-a folosit drept pretext o realitate și anume faptul ca mulţi copii ajungeau în clasa I fără să cunoască nici măcar culorile sau fără să fi ţinut un creion în mână pentru a transforma o măsură necesară într-un act prin care să reducă bugetul necesar educației. Problema aceasta se rezolva simplu în folosul copiilor și a părinților făcând obligatorie frecventarea unei grupe pregătitoare la grădiniţă. Prin urmare nici un copil nu se putea înscrie în clasa I dacă nu frecventa grupa pregătitoare. Dar pentru că prin mutarea grupei pregătitoare se făcea economie de un cadru didactic şi scutea statul de un angajament serios în ceea ce priveşte asigurarea unei educaţii corespunzătoare preşcolarilor care urmau să se înscrie în învăţământul primar, guvernanţii actuali au hotărât în detrimentul celor mai elementare drepturi ale copiilor şi ale părinţilor, printr-o lege asumată ce stă sub semnul nelegitimităţii ei, să mute grupa pregătitoare de la grădiniţă la şcoală şi să o transforme într-o clasă pregătitoare. Dezastrul şi smecheria nu se opresc aici, prin aducerea clasei pregătitoare la şcoală copiii de 6, pe viaţa cărora s-a făcut deja o reducere, li se reduce încă o dată dreptul la educaţie la sfârşitul învăţământului obligatoriu, deoarece din 10 clase obligatorii, mai fac doar 9 clase. Practic am ajuns ca în bancul acela potrivit căruia cei patru apostoli, au fost trei, Luca şi Matei.