Pe fondul Crizei Orientale oamenii politici din România înţelegând ca nu pot rămâne în afara războiului ruso-turc, iniţiază tratative cu Rusia. O delegaţie română condusă de I. C. Brătianu şi M. Kogălniceanu se deplasează în septembrie 1876 la Livadia în Crimeea, la reşedinţa de vară a ţarilor, unde poartă tratative cu ţarul Rusiei şi cancelarul Gorceakov. În timpul tratativelor românii le promit ruşilor că le vor permite să treacă peste teritoriul României, dar numai în condiţiile respectării integrităţii şi suveranităţii României. Rusii resping pentru moment pretenţiile românilor dar nevoia de a interveni în Balcani cu un efort cât mai mic îi determină să revină la masa tratativelor. Pe 4 aprilie 1877 Ministrul de externe al României M. Kogălniceanu şi Consulul General al Rusiei Dimitrie Stuart, semnează Convenţia Politică româno-rusă, prin care se reglementa trecerea trupelor ruse peste teritoriul României spre Balcani. Ruşii trebuiau să respecte integritatea şi suveranitatea României să plătească cheltuielile făcute pe teritoriul României şi să urmeze un traseu care urma să ocolească Bucureştiul. După realizarea acestei înţelegeri cu România, Rusia declara pe 12 aprilie război Porţii.
Alianţa româno-rusă îi determină pe turci să bombardeze malul stâng al Dunării, românii ripostează şi bombardează şi ei Vidinul şi Turtucaia, astfel se instaurează în mod neoficial starea de război între România şi Turcia. Pe 9 mai 1877 la interpelarea deputatului Nicolae Fleva, ministrul de externe M. Kogălniceanu proclamă în Parlament independenţa României, spunând „Sîntem independenți, sîntem națiune de sine stătătoare. [...] Sîntem o națiune liberă și independentă”
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu